ROBOR la 3 luni este indicatorul principal în funcţie de care se calculează dobânzile variabile la creditele în lei.

Nivelul anunţat luni este cel mai mare din 14 decembrie 2017, când a fost tot 2,13%.

Totodată, indicele ROBOR la 6 luni a crescut luni la 2,46%, cel mai mare nivel din 30 octombrie 2014, când a atins acelaşi prag, de 2,46%. 

Preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), Iancu Guda, susţine într-un articol postat pe blogul său, că majorarea ROBOR la trei luni până la 3,5% ar putea duce la creşterea dobânzii medii la creditele în lei pentru companii până la 6-8%.

Potrivit analizei, creşterea costului de finanţare ar trebui să fie o preocupare pentru majoritatea antreprenorilor în perioada următoare, având în vedere că vremea dobânzilor mici a trecut. Inflaţia anuală înregistrată în luna martie a anului curent a fost de 5%, majorarea preţurilor fiind cauzată, atât de ofertă, cât şi de avansul cererii. Ultimele estimări oficiale ale Băncii Naţionale a României indică o inflaţie de 3,5% pentru anul în curs, iar consensul analiştilor financiari reflectă aşteptări de majorare a dobânzii de politică monetară până la 3% la finalul anului curent.

În acest context, Guda opinează că nivelul ROBOR cu maturitate la 3 luni ar trebui să urce gradual până la 3,5%, comparativ cu nivelul actual de 2,1% şi o medie de 1,15% pe parcursul anului anterior.

Iancu Guda precizează că nivelul ROBOR cu maturitate la 3 luni a depăşit constant inflaţia anuală, diferenţa medie dintre acestea fiind de aproape 1% începând cu anul 2010.

"Acest lucru este normal şi necesar, pentru evitarea perpetuării unor dobânzi real negative, care au alimentat presiuni suplimentare asupra deprecierii monedei naţionale. Singurele perioade când inflaţia a depăşit nivelul ROBOR cu maturitate la 3 luni au fost între lunile august 2010 - iunie 2011, când inflaţia a fost alimentată temporar de majorarea TVA la 24%, iar dobânzile mici au fost necesare pentru stimularea consumului şi a investiţiilor în contextul măsurilor de austeritate fiscală, şi perioada noiembrie 2017 - prezent, când ciclul de întărire a politicii monetare este mai degrabă acomodativ, în contextul incertitudinilor fiscale, temperării creşterii economice şi reaşezării consumului", afirmă specialistul.

În acest context, dobânda medie practicată de sectorul bancar pentru creditele noi contractate în lei de companiile private ar trebui să crească până la 6%-8% pe parcursul anului curent, comparativ cu o medie de 4,10% înregistrată pe parcusul anului 2017.

Iancu Guda arată că în condiţiile creşterii gradului de povară financiară în contextul majorării costului de finanţare vor fi companii care vor înregistra dificultăţi în rambursarea creditelor contractate de la bănci. Un indicator foarte important care reflectă capacitatea unei companii de rambursare a serviciului datoriilor contractate este gradul de acoperire al dobânzilor prin profitul operaţional.

Normele de analiză financiară recomandă ca profitul operaţional să acopere de cinci ori cheltuielile privind dobânzile, tocmai pentru a permite o profitabilitate finală competitivă chiar şi în contextul creşterii costului de finanţare. Potrivit preşedintelui AAFBR, media acestui indicator pentru întreg mediul de afaceri activ în România este foarte aproape de acest prag în anul 2016, respectiv 5,1.

"Totuşi, în contextul majorării dobânzii medii pentru creditele contractate la 6% (scenariul 1), 7% (scenariul 2) sau 8% (scenariul 3), gradul mediu de acoperire al costului de finanţare prin profitul operaţional scade la 3,3 (scenariul 1), 2,9 (scenariul 2) respectiv 2,5 (scenariul 3). În contextul creşterii costului de finanţare, o parte dintre companii se vor regăsi într-o situaţie foarte delicată, în condiţiile în care profitul operaţional va deveni insuficient pentru acoperirea dobânzilor aferente creditelor contractate. Mai exact, numărul companiilor cu risc major de insolvenţă va creşte de la 15% (anul 2016) la 32% (scenariul 1), 35% (scenariul 2), respectiv 39% (scenariul 3). Companiile cele mai afectate vor fi cele care înregistrează o structură fixă a costurilor, marjă de profitabilitate în scădere şi un grad ridicat de îndatorare. Mai exact, aproape jumătate din companiile care activează în sectorul producţiei şi furnizării de energie, industria extractivă şi construcţii se vor regăsi în această situaţie", susţine Iancu Guda.