Originar din Barlad, Florin Balan are 48 de ani si a fost ofiter, care construia tancuri, dar care a renuntat la viata cazona si a urmat cu perseverenta un vis: acela de a avea o ciocolaterie, scrie Mediafax.

Florin Balan provine dintr-o familie cu traditie in domeniul tehnic si a urmat cursurile Liceului de Matematica-Fizica din Barlad, fiind un obisnuit al olimpiadelor de matematica si fizica. El povesteste cu evidenta dragoste si mandrie despre perioada liceului. "Am studiat matematica cu profesorul Vasile Dumitrache, un discipol al lui Ion Barbu. Omul acesta a fost acolo unde se inventa matematica. Inchipuiti-va ca, in liceul nostru, pedepsele pentru orice prostie se acordau in probleme de matematica si fizica. De exemplu: nu purtai uniforma, 50 de probleme pe saptamana. Din liceul nostru se mergea la fazele superioare ale olimpiadelor de matematica si fizica cu autocarul, atat eram de multi", povesteste Florin Balan.

A inceput apoi Academia Tehnica Militara, specializandu-se in constructia de tancuri si autocamioane, dar a renuntat la viata cazona si a urmat cursurile Universitatii Politehnice Bucuresti, devenind inginer tehnologic, chimic si petrochimic. "In 1993, cand am terminat eu facultatea, nu se cautau ingineri. A fost o perioada halucinanta: eram someri cu diploma, de fapt, nici somaj nu primeam, acesta a fost introdus mai tarziu pentru absolventi. Eram vajnici tineri ai tarii, vesnic in cautarea unui loc de munca", isi aminteste Florin.

"Un constructor de tancuri care a ajuns sa faca bomboane"

Despre viata lui povesteste ca despre un puzzle imens, cu foarte multe piese, si conchide amuzat: "Sunt un constructor de tancuri care a ajuns sa faca bomboane".

Inainte de a termina facultatea, in anul 1990, imediat dupa Revolutie, s-a imprietenit cu cativa tineri olandezi veniti sa viziteze Romania. In decembrie 1990 acestia l-au invitat in Olanda, unde a stat doua saptamani si a vazut, pentru prima data in viata, o ciocolaterie. "Era superb, cu totul si cu totul altceva decat ce vazusem pana atunci, altceva decat aveam noi in Romania. Atunci a incoltit in minte o idee, aceea de a avea o ciocolaterie. A fost doar o idee, dar care a sapat adanc in minte, ani la rand", afirma fostul ofiter.

Dupa terminarea facultatii, aceiasi prieteni din Olanda, stiind ca este in cautarea unui loc de munca, l-au pus in legatura cu o tipografie olandeza de lux, al carei reprezentant de vanzari pentru Romania a devenit. A lucrat pentru ei pana in 1997, invatand foarte multe despre grafica, design, publicitate, identitate de brand, dar spune ca nu era ceea ce visa.

In perioada '97-'99, a lucrat pentru o firma britanica ce tranzactiona cereale, pentru care a facut cercetarea pietei, invatand tot ce se putea despre tranzactii, cereale, plante, agricultura, plante modificate genetic, dar si despre acest job spune ca "era speculativ, mult in afara ariei" sale.

S-a indreptat apoi spre mai vechiul sau vis: ciocolata, dar nu asa cum isi dorea. A lucrat pentru Kandia, dar dupa scurt timp si-a dat seama ca punctul in care ajunsese cariera sa nu avea sa-l duca prea departe si a plecat din firma, impreuna cu cativa prieteni, vrand sa deschida primul lor atelier de ciocolata.

S-au chinuit mult, nu au gasit bani pentru a finanta proiectul lor, dar, intr-un final, au aflat ca la Cisnadie, in judetul Sibiu, niste belgieni aveau un astfel de atelier, insa pentru ca nu au stiut sa se adapteze conditiilor de piata din Romania erau pe punctul de plecare.

"In decembrie '99 am ajuns la Cisnadie si m-am intalnit cu belgienii. Am reusit sa-i conving sa ne lase, pe mine si inca o prietena, sa le administram afacerea si sa incercam sa o punem pe picioare. In martie 2000, deja regretam aceasta decizie pentru ca era un haos general, a fost cumplit: cateva luni n-am gasit actele firmei, apoi nimeni nu stia cine de ce se ocupa, erau scriptic vreo 14 angajati, dar mai mult de sapte n-am vazut niciodata. Intr-un final am restructurat afacerea si am dat pe toata lumea afara, dupa care vreo patru dintre fostii angajati i-am reangajat. Acum, cel putin, stiam cine cu ce se opupa si cine ce face", isi aminteste Florin Balan.

Apoi povesteste ca, pana prin anul 2003, a bagat bani din buzunar in afacerea belgienilor, in total aproape 20.000 de dolari, desi cunoscutii il avertizau ca nu o sa-si recupereze banii niciodata.

Florin Balan: "Am crezut in ciocolata"

"Era imposibil ca Romania sa nu se deschida consumului de ciocolata. Romania a avut o traditie a ciocolatei, la inceputul anilor 1900, existand fabrici de ciocolata care apartineau vechilor familii de evrei. Din cauza comunismului a existat insa o sincopa de peste 50 de ani, care ne-a scos de pe harta mondiala a ciocolatei. In Romania nu exista o cultura a ciocolatei, o traditie a ei, o obisnuinta a consumului de ciocolata de calitate. M-am incapatanat sa cred in ideea ca toate acestea se vor schimba, chiar daca nici acum nu exista o fabrica de ciocolata suta la suta romaneasca, cu un brand romanesc", sustine intreprinzatorul.

El recunoaste insa ca nu a crezut niciodata ca va dura atat de mult pana cand Romania sa se deschida catre consumul de ciocolata buna si spune ca au existat perioade cand se temea ca, din punct de vedere financiar, nu va rezista pana cand se va intampla acest lucru.

In 2003, le-a cerut belgienilor sa-l accepte ca asociat al firmei, avand in vedere ca investise toti banii personali si nu existau sanse sa-i recupereze si sa plece.

El spune ca anul 2004 a fost primul in care nu a mai adus bani de acasa pentru a finanta activitatea firmei si nu-i este rusine sa recunoasca ca, ani la rand, a umblat cu plasa de ciocolata din usa in usa pentru a convinge firmele ca, desi mai scumpa, ciocolata belgiana face toti banii.

Primul produs pe care l-a scos din atelierul de la Cisnadie era o tableta de ciocolata de 50 de grame, pe care o numise "Guliver", apoi a facut praline belgiene si, intr-un final, tot felul de figurine. Incet, dar sigur, a convins tot mai multe hoteluri de patru si cinci stele sa comande praline sau tablete de ciocolata de la Cisnadie, apoi a intrat pe piata de evenimente, realizand produse pentru petreceri, aniversari si alte tipuri de intruniri si confectionand figurine de ciocolata chiar si pentru Ambasada Statelor Unite la Bucuresti.

Clienti de seama

De asemenea, a ajuns sa faca tablete de ciocolata pentru Muzeul National Brukenthal din Sibiu, pentru Muzeul Peles, pentru Muzeul Curtea Domneasca si pentru Muzeul National al Bucovinei, acestea avand sigla institutiilor si fiind vandute ca suveniruri.

Si-a dat seama insa ca aceasta nisa de piata nu va fi niciodata destul si nu va fi o adevarata afacere, iar norocul i-a suras odata cu deschiderea, in Bucuresti, a primului hypermarket Carrefour. "M-am dus cu o punga de doua kilograme si jumatate de ciocolata la Bucuresti si am trecut printr-un noroi de nedescris ca sa ajung sa stau de vorba cu un francez, care era directorul aprovizionarii. A fost impresionat ca vorbeam franceza si, dupa cateva ore, l-am convins si a spus: «Daca sunteti buni si va vedeti de treaba, o sa lucram cu voi». A fost primul nostru contract de distributie mare. Asta se intampla prin 2005", povesteste barladeanul stabilit la Cisnadie.

Chiar si in prezent, firma din Cisnadie furnizeaza materie prima si semipreparate pentru patiseriile din toate magazinele Carrefour din tara.

Tot din 2005, firma din Cisnadie a devenit singurul distribuitor oficial in Romania al ciocolatei brute Callebaut, acest furnizor fiind, potrivit lui Balan, liderul mondial absolut in distributia de ciocolata ca materie prima. "Callebaut distribuie anual cam 1,2 milioane de tone de ciocolata pe glob, iar cei care sunt pe locul al doilea, cei de la Cargil, distribuie doar o suta de mii de tone", sustine Florin Balan.

Afaceri anuale de 1,2 milioane de euro

Potrivit acestuia, in prezent, firma sa are o cifra anuala de afaceri de 1,2 milioane de euro, prelucreaza cam 25 de tone de ciocolata pe an, iar 25% din aceasta cantitate este destinata, de obicei, sarbatorilor de iarna si de Pasti.

De Craciun, firma din Cisnadie face praline, mosi de ciocolata, ghetute, oameni de zapada, felicitari, ingerasi, vedeta acestui an fiind un Mos Craciun din ciocolata de trei kilograme, inalt de 65 de centimetri, pentru care clientii trebuie sa plateasca 300 de lei.

Produsele fabricate manual la Cisnadie costa intre 3 si 300 de lei, daca sunt doar din ciocolata, iar daca acestea sunt incrustate cu foita de aur si argint comestibil sau cu cristale de zahar (toate aduse din Franta) pretul figurinelor creste si de zece ori.

Florin Balan se declara indragostit de ciocolata si spune ca, in timp, a invatat sa-i aprecieze valentele si infinitele forme si gusturi pe care poate sa le imbrace. Are insa o mare suparare: meseria de ciocolatier nu este recunoscuta in nomenclatorul de meserii al Romaniei, lucru care nu permite afirmarea celor care practica aceasta meserie.

"Ciocolatierul este asimilat cofetarului sau patiserului, dar nu este nici una, nici alta. Este o meserie distincta. Daca am avea meseria de ciocolatier, ar putea exista scoli in care sa se invete, s-ar putea emite diplome, s-ar putea participa la competitii. In lume exista campionate ale ciocolatei la toate nivelurile, exista ambasadori ai ciocolatei, premii pentru ciocolatieri care sunt echivalentul Oscarurilor, dar toate acestea sunt lucruri cvasi-necunoscute pentru Romania", povesteste el cu amaraciune.

Intreprinzatoru afirma ca, in momentul inscrierii la orice competitie de profil, mesterii sunt intrebati de cand sunt ciocolatieri, or, cum in Romania nu exista aceasta meserie, romanii nu pot raspunde la aceasta intrebare esentiala.

Pentru prima data, in anul 2011, Romania a participat la preliminariile Campionatului Mondial al Ciocolatei, intr-o competitie desfasurata la Varsovia, dar asta dupa ani in care Florin Balan a facut lobby la forurile decizionale din intreaga lume si doar pentru ca el, personal, ca reprezentant Callebaut, a fost invitat la aceasta competitie si a garantat pentru participarea mesterilor romani.

La Varsovia, echipa Romaniei s-a clasat a cincea si nu a primit dreptul de a ajunge in finala Campionatului Mondial de Ciocolata, dar Florin Balan considera experienta un pas inainte.

Citeste si:

Google aduce primii fulgi de nea

Oua la kilograme sau banane nu foarte curbate. Cele mai ridicole regulamente din UE