De altfel, de Italia o leaga o buna parte din viata. Cristina a lucrat acolo in slujba unei contese, ani de zile. Nici macar n-a indraznit sa puna piciorul inapoi in tara, de teama ca nu cumva sa ramana blocata aici.

In italiana, cu usor accent de urmas al lui Creanga, Cristina isi vinde marfa. Din 2011, romanca este stapana peste o afacere cu bunatati traditionale. A investit tot ce a strans in timpul anilor de munca petrecuti in Vest. Unde a ramas, zice ea, de teama.

"Am plecat de tanara de aici, aveam 19 ani. Am plecat, am facut curatenie, am facut cu totul altceva. N-am simtit ca nu-mi place, am muncit. A fost o perioada in care se venea numai cu viza in Romania, de aceea noi n-am venit 5 ani de zile, pentru a nu ramane fara sa avem posibilitatea sa plecam din nou", a spus Cristina Socea.

Poate si din acest motiv, cand s-a intors cu sotul si una dintre fetite in tara, au hotarat ca nu e cazul sa mai plece. Stransesera suficient cat sa inceapa o afacere la ei acasa, in Neamt. Au incercat, initial, sa administreze o microferma. Seceta, lipsa de nutret pentru animale si a fortei de munca specializate i-au determinat sa renunte. Au schimbat radical domeniul, trecand la termopane. Le-a fost un pic mai bine. Dovada ca si-au permis rapid sa aloce fonduri unui business pe sufletul lor.

"Nu-i usor sa te intorci dupa cinci ani de Italia, sa te intorci in Romania, nu stii de ce sa te apuci. De aceea, si noi ne-am apucat de mai multe, pana cand ne-am oprit la ceva care ne place, facem cu mare drag si am considerat ca este o afacere de viitor. Ne-am priceput dintotdeauna la bucatarie. In Italia, aveam tot timpul invitati la masa, veneau cate 20 la mine acasa. Ne place sa facem mancare", a mai spus Cristina.

Cristina vinde, intr-adevar, si cozonaci. Dar lovitura a dat-o cu dulceturile traditionale. Preturile nu sunt deloc mici: costa 15 lei borcanelul. Iar daca vorbim despre raritati, precum gemul de fragi, ajung si la 30 de lei.

Acum, e sezonul siropurilor, asa ca toti membrii familiei merg la padure, la cules. Inclusiv mezina Natalia, de numai patru ani.

"Am facut bani acolo si am venit cu gandul sa-i inmultim. Nu sa investim in case. Am inceput multe", marturiseste Cristina.

Cristina e o femeie care nu s-ar supara neam daca cineva i-ar zice: "Treci la cratita"! Pentru ca ceea ce face ea acolo e magie curata.

"Este o munca imensa aici, la focul de lemne. Trebuie sa crapi lemne, sa cureti cenusa, sa urmaresti sobele. Pe aragaz se poate lasa si pleca. Se poate face altceva. Aici, nu. Pentru ca s-au terminat lemnele, s-a terminat focul, tot, trebuie stat aici, langa ele", a mai spus Cristina.

Vinde in Romania si, cu ajutorul internetului, in strainatate. Dulceata ajunge inclusiv in doua magazine din Paris. Iar planurile de extindere includ puncte de desfacere in Italia si Belgia. S-a convins ca europenii se dau in vant dupa produsele noastre traditionale cand a fost sunata din Franta si anuntata ca marfa sa a adus incasari record: 5.000 de euro intr-o zi.

Cristina si-ar putea trece in CV si un job in marketing. E singura cu cont de Facebook din familie. Si-a facut pagina si posteaza cand si cum poate. De multe ori, de pe telefon, de langa ceaunul in care fierb fructele.

Deocamdata, romanca din Neamt nu are forta de a trage dupa ea intreaga comunitate. Ar trebui sprijinita, pentru ca potentialul este uluitor. De exemplu, niste israelieni care au aflat de pe internet cum se face dulceata in Moldova, au cerut ca in turul tarii noastre - pe care urmau sa-l faca - sa le fie inclusa si o vizita in satul Cristinei, Poloboc.