Cel mai bine s-a văzut acolo unde unde vântul a luat cu totul acoperişurile. Teoretic ar trebui să aibă avize, doar că legea nu este mereu respectată, iar controalele lipsesc. Acolo unde vântul a avut 100 de km pe ora izolaţiile făcute de mântuială au zburat cât colo. La fel şi acoperişurile din tablă sau alte materiale uşoare.

La prima vedere un acoperiş de tablă este ideal. Fie că e ondulată sau zincată, tablă este durabilă, ieftină şi uşor de montat. Numai că vorbim de suprafeţe extrem de mari pe care dacă nu le prinzi cu suficente holsuruburi atunci toate se transformă în pânză de corabie şi sunt spulberate de vânt.

Este greu de estimat câte acoperişuri şi izolaţii au fost făcute legal, cu avize şi muncitori calificaţi. Mulţi proprietari apelează, din lipsa de bani la materiale proaste şi muncă la negru.

Pe o casă veche de pe malul Begăi, ţiglă a rămas aproape în totalitate pe acoperiş, cee ce demonstrează că de departe este cea mai bună alegere. Ţiglă însă are 2 probleme: este scumpă şi grea, ceea ce presupune că structura de rezistenţă a casei trebuie să fie solidă, iar asta ridică preţul unei locuinţe.”

Petru Olariu, Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari din Timişoara: “Firmele de construcţii oferă garanţii, dar dacă îţi oferă o garanţie de 2-3 ani şi nu se întâmplă un dezastru în 2-3 ani... Dacă vine un dezastru din asta natural, vedeţi ce se întâmplă.”

Peisajul este dezolant şi în localitatea Floreşti din judeţul Cluj, unde oamenii s-au ales cu maşinile distruse, geamurile de la case sparte şi acoperişurile la pământ.

După urgie autorităţile locale au cerut sprijin financiar de la Guvern. Pagubele trec de 2,5 milioane de lei. Horia Şulea, primarul comunei Floreşti: “Am rămas fără resurse în bugetul local, că la o prima rectificare să alocăm o suma de aproximativ 4-500 de mii de lei, pentru a acoperi în bună parte din valoarea materialelor.”

Primăriile sunt cele care eliberează autorizaţiile de construcţie în baza unui proiect făcut de o companie specializată. Mai departe proprietarul trebuie să găsească o firma care să execute lucrarea şi un diriginte de şantier, care să supervizeze totul. Responsabilitatea ajunge apoi la Inspectoratul de Stat în Construcţii, care se află în subordinea Ministerului Dezvoltării.

Nicolae Robu primarul municipiului Timişoara:“La final se face o comisie formată din reprezentanţi ai beneficiarului, cât şi din specialişti, inclusiv proiectanţi, reprezentanţi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii.”

Din păcate, nenumărate lucrări nu sunt verificate niciodată iar oamenii stau la mila naturii.