Osetia de Sud

Osetii, un popor iranian, desprins din triburile sarmate, au migrat spre Kartli, in Georgia de astazi, incepand cu secolul al XVII-lea. Dupa Revolutia din Octombrie, zona cunoscuta astazi ca Osetia de Sud a fost integrata in Republica Democrata Georgiana, nou formata.

Dupa mai multe rebeliuni din partea osetilor, care doreau autonomie, innabusite de autoritati, Armata Rosie a invadat Georgia, in 1921, a inlaturat conducerea statului si a infiintat Republica Socialista Sovietica Georgiana si Oblastul Autonom al Osetiei de Sud, in cadrul acesteia.

In 1990, politicienii oseti au cerut sa primeasca statutul de republica autonoma in cadrul URSS, la fel ca Georgia. Refuzul autoritatilor de la Tbilisi a dus la un razboi intre cele doua parti, in 1991-1992.

Trupele rusesti de mentinere a pacii au intervenit, in 1992, si au ramas cantonate in zona si dupa incheierea conflictului. In 2008, ca urmare a escaladarii tensiunilor si a unor atacuri din partea separatistilor oseti, trupele georgiene au lansat o ofensiva militara asupra regiunii. Armata rusa a raspuns invadand Georgia, sub pretextul protejarii etnicilor oseti.

Republica autonoma Osetia de Sud este recunoscuta doar de Rusia, Nicaragua, Venezuela si Nauru, dintre membrii ONU. Abhazia, Nagorno-Karabah si Transnistria sustin si ele independenta osetilor, insa acestea au, la randul lor, probleme cu recunoasterea internationala.

Abhazia

La fel ca si osetii, abhazii sunt un grup etnic care traieste pe teritoriul Georgiei si care s-a aflat, mai mereu, in conflict cu autoritatile. Dupa Revolutia din Octombrie, Abhazia a fost integrata in Republica Democrata Georgiana, situatie care s-a schimbat dupa invazia rusa, din 1921. Zece ani mai tarziu, in 1931, Stalin a decis infiintarea Republicii Socialiste Sovietice Abhaze, in cadrul RSS Georgiene, statut pe care si l-a pastrat pana in 1991.

Georgia si-a obtinut independenta si a decis revenirea la Constitutia din 1921, iar abhazii au decis separarea, fapt care a dus la un conflict militar. La fel ca si in cazul Osetiei de Sud, trupele de mentinere a pacii rusesti au intervenit si au ramas in zona si dupa incheierea confruntarilor. In 2008, in timpul razboiului ruso-georgian, trupele separatise abhaze au lansat atacuri asupra militarilor georgieni.

Abhazia este recunoscuta doar de patru state membre ONU, Rusia, Nicaragua, Venezuela si Nauru. Tuvalu si Vanuatu au hotarat, initial, recunoasterea republicii, dar si-au schimbat decizia ulterior. Osetia de Sud, Nagorno-Karabah si Transnistria sustin si ele independenta Abhaziei.

 Transnistria

Transnistria, teritoriul aflat in Republica Moldova de azi, intre raul Nistru si granita cu Ucraina, a apartinut, pe rand, Marelui Ducat al Lituaniei, Principatului Moldovei si Imperiului Rus si a devenit o entitate politica autonoma abia in 1924, atunci cand, impreuna cu o zona din Ucraina de astazi, a devenit Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca. Dupa 1940, acestora li s-au adaugat si Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, sub controlul Romaniei pana atunci, formand Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca.

La sfarsitul anilor '80, pe fondul destramarii iminente a URSS, tensiunile de ordin etnic au escaladat, populatia de origine romana cerand adoptarea alfabetului latin, a tricolorului romanesc si a recunoasterii identitatii comune a romanilor si a moldovenilor.

Locuitorii din Transnistria, majoritar rusi si ucraineni doreau separarea de Moldova si, in 1990, au proclamat Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana, fapt care a dus la declansarea unui conflict armat. Separatistii, sprijiniti de Armata a XIV-a de garda sovietica, au reusit sa reziste, obtinand independenta de facto. Trupele de mentinere a pacii rusesti nu au parasit regiunea nici pana in prezent.

Desi trupele rusesti sunt inca in zona, ajutand la mentinerea independetei, si mai mult de 90% din populatie doreste alipirea la Rusia, Transnistria nu este recunoscuta oficial de niciun stat membru ONU. Singurele tari care au decis recunoasterea Transnistriei sunt Abhazia, Nagorno-Karbah si Osetia de Sud.

Nagorno-Karabah

Nagorno-Karabah este o regiune muntoasa aflata in sud-vestul Azerbaidjanului, locuita, in principal, de armeni. Din 1923, autoritatile sovietice au decis infiintarea Regiunii Autonome Karabah, in cadrul RSS Azerbaidjane, starnind nemultumirea populatiei si punand bazele unui conflict etnic, care nu avea sa se stinga niciodata.

In 1988, armenii au inceput sa organizeze manifestatii de alipire la RSS Armeneasca, iar aceasta a votat anexarea regiunii, un an mai tarziu. Drept raspuns, RSS Azerbaidjana a decis desfiintarea Regiunii Autonome Karabah si preluarea controlului zonei, fapt care a dus la un conflict militar.

Populatia, sustinuta de Armenia, si autoritatile din Azerbaidjan s-au luptat pentru a decide soarta zonei, iar confruntarile au devenit din ce in ce mai violente, pe fondul destramarii URSS. Rusia s-a implicat, idirect, in conflict, de partea separatistilor, sustinand, oficial, Armenia, dar a inarmat ambele parti si a sprijinit continuarea ostilitatilor. Un armistitiu semnat in 1994, sub supravegherea Rusiei, a incheiat, oficial, luptele, desi conflictul continua si in prezent.

Republica Nagorno-Karabah nu este recunoscuta de niciun stat membru ONU, nici macar de Rusia ori Armenia. Singurele tari care sustin independenta zonei sunt Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria.

Crimeea

Aflata mai multe secole sub influenta greaca si romana, peninsula Crimeea a devenit, in 1443, hanat al tatarilor, iar ulterior a intrat sub protectoratul Imperiului Otoman. Anexata de Imperiul rus in 1783, in timpul domniei imparatesei Ecaterina cea Mare, Crimeea a ramas in componenta Rusiei pana in 1954, cand a fost transferata Ucrainei de liderul sovietic Nikita Hrusciov.

Dupa destramarea URSS, populatia a votat alipirea regiunii la Ucraina si acordarea unui grad de autonomie, desi procentul scazut al voturilor pentru, 54%, demonstreaza diversitatea etnica din zona. Tensiunile au fost sporite si de faptul ca baza principala a Flotei Marii Negre rusesti a ramas la Sevastopol si dupa destramarea URSS.

La inceputul acestui an, in timpul crizei din Ucraina, Parlamentul din Crimeea a adoptat o hotarare prin care declara unilateral independenta regiunii, mentionand situatia din Kosovo, ca precedent. Peste doar cinci zile, in cadrul unui referendum, 96,77% dintre votanti au decis in favoarea independentei si a alipirii la Rusia. Ulterior, pe 18 martie, Federatia Rusa a acordat statutul de subiect federal Republicii Crimeea si de oras federal Sevastopolului. In aprilie 2014, Parlamentul ucrainean a declarat Crimeea si Sevastopolul ca fiind zone ocupate.

Crimeea nu este recunoscuta ca facand parte din Rusia de marea majoritate a statelor membre ONU. La Adunarea Generala a Natiunilor Unite, din luna martie, singurele unsprezece state care s-au opus rezolutiei de invalidare a referendumului si mentinere a integritatii teritoriale a Ucrainei au fost Rusia, Armenia, Belarus, Bolivia, Cuba, Coreea de Nord, Nicaragua, Sudan, Siria, Venezuela si Zimbabwe, in timp ce o suta de state au votat pentru.

Sursa foto: Google Maps/Mediafax