Intr-un videoclip foarte apreciat de tineri, un tanar rapper incarcerat de persoane inarmate se intreaba de ce "a acoperit sangele orasul sau" si cu ce motiv "lacrimeaza irakienii". "Doctor Conney" este unul dintre numerosii tineri care au adoptat acest stil muzical dupa invazia din 2003. Desi ocupa o pozitie marginala fata de sustinatorii muzicii pur irakiene, acestia ilustreaza schimbarea adusa de americani intr-o societate blocata de dictatura unui partid unic si sufocata de trei decenii de embargo. 

Sositi la bordul tancurilor, americanii au adus societatea de consum in aceasta tara austera, scrie Mediafax.

Internetul este astazi disponibil oriunde, fiind foarte limitat si strict supravegheat de serviciile de securitate in timpul regimului Saddam Hussein, la fel ca si telefonul mobil si pachetele de canale de televiziune prin satelit care au inlocuit cele trei posturi insipide ale televiziunii publice irakiene. 

Profesoara de engleza la universitatea din Bagdad, Hanine Sabah, in varsta de 27 de ani, a folosit Internetul pentru prima data in 2002.

"Era intr-un centru controlat. Toate site-urile erau blocate in afara de cele de muzica", spune aceasta. "Cand am obtinut prima conexiune la Internet, am devenit obsedata. Petreceam tot timpul in fata calculatorului", a adaugat aceasta. 

Sosirea masiva a automobilelor fara taxe a creat primele ambuteiaje in Bagdad, iar aparatele electrocasnice au invadat trotuarele si au umplut magazinele care pana atunci erau goale.

"A cumpara o masina noua nu mai era doar un vis, iar sa gasesti un televizor de ocazie in stare de functionare era o adevarata bucurie", afirma Salam, 48 de ani, un fost pilot de avion. 

Akram Abu Ahmad, un comerciant in varsta de 45 de ani din Bagdad, isi aminteste mirarea pe care i-a cauzat-o primul sau televizor si antena satelit dupa inlaturarea lui Saddam Hussein.

"Am avut impresia ca am descoperit o noua lume. Eram blocat cu orele in fata televizorului alaturi de copii mei, urmarind orice, indiferent ce", povesteste acesta. 

Strada Mutanabi ramane punctul de intalnire al iubitorilor de lectura in fiecare vineri.

Inainte de 2003, existau destule carti in araba care il glorificau pe Saddam Hussein, dar si romane vechi in engleza, franceza sau germana uneori in editii care nu se gaseau in Europa, precum si manualele scolare sau universitare fotocopiate.  Dupa inlaturarea regimului, colectiile religioase, in special siite, si-au facut aparitia.

"Piata a inceput sa primeasca si opere recente in engleza, romane americane precum Harry Potter si Twilight, dar si multe carti superficiale despre horoscop si vrajitorie", spune Shaalane Zeidane, un librar in varsta de 50 de ani, care isi practica din nou meseria dupa 30 de ani. 

La Jadriya, in fata Universitatii din Bagdad, tinerii organizeaza in fiecare vineri un concurs de masini. Tureaza motoarele si conduc bara la bara, iar automobilele americane sunt cele care starnesc cea mai multa invidie, in special Ford Mustang si Dogde Charger. 

Insa piata irakiana a rezistat altor produse americane. Desi mai multe restaurante si-au ales nume in consonanta cu cele americane, pentru moment nu se gaseste niciun McDonald, Pizza Hut, Starbucks sau oricare alt lant de magazine fast-food, in afara de imitatii "Happy McDonald" si "Pizza Hat". 

Daca influenta americana este vizibila in stilul vestimentar, aceasta nu a atins decat superficial referintele culturale.  Pentru Mohammad Hamid, student in varsta de 21 de ani, "americanii pot aduce schimbari in materie de stil si tehnologie, dar pretul este ridicat."  "Americanii nu ne-au lasat niciun monument, dar putem sa le fim recunoscatori ca au facut din aceasta tara o anarhie creativa", spune Hamid Fadel, profesor de stiinte politice la Universitatea din Bagdad.