Mai mult, spun detractorii proiectului, acesta va bate in cuie practici aparute dupa Al Doilea Razboi Mondial, unde valoarea atribuita unui salariat depinde de rezistenta lui, o situatie care se face vinovata de decesul catorva sute de angajati in fiecare an.

Luna trecuta, prezentand concluziile unui comitet special infiintat in septembrie 2016 pentru a lupta impotriva riscului de deces cauzat prin exces de munca (”karoshi”), prim-ministrul Shinzo Abe a felicitat ”o etapa istorica in reformarea felului in care se munceste in Japonia”.

Durata excesiva a muncii este o problema care depaseste domeniul sanatatii. Ea franeaza productivitatea (unii dintre angajati isi incetinesc ritmul de lucru pentru a castiga mai multi bani gratie orelor suplimentare platite) si le descurajeaza pe mame sa munceasca, in contextul in care in Japonia exista o lipsa cronica de mana de lucru.

”Karoshi” sau moartea prin exces de munca

In prezent, durata legala de munca este de 40 de ore pe saptamana, completata de un plafon teoretic de 45 de ore suplimentare pe luna, care dispare insa in neant atunci cand exista un acord intre angajati si companii.

Daca reforma va fi adoptata, companiile care ignora dispozitiile legale vor fi pasibile de sanctiuni. Insa ele vor putea, totusi, sa ceara salariatilor lor sa munceasca pana la 100 de ore suplimentare pe luna in perioadele cu activitate intensa, fapt ce reduce dimensiunea reala a modificarii legislative.

Citeste si: Cate ore muncesc romanii peste program si ce fac in acest timp

In cazul in care aceasta exceptie se prelungeste dincolo de un interval cuprins intre doua si sase luni, pragul coboara la 80 de ore suplimentare pe luna (in medie), potrivit acestui acord, rezultat in urma negocierilor intense intre guvern, federatia patronala Keidanren si Confederatia japoneza a sindicatelor muncitorilor (Rengo).

Potrivit Keidanren, acceptarea unui plafon era initial un lucru de neconceput, in timp ce Rengo s-a opus la inceput propunerii de 100 de ore, considerata inacceptabila, inainte ca ambele organizatii sa cedeze la presiunea guvernului, a precizat presa nipona.

In prezent, Rikio Kozu, directorul Rengo, vede in acest acord ”primul pas facut in directia eliminarii cazurilor de karoshi”, chiar daca pragul de 80 de ore marcheaza intrarea in zona de risc, potrivit definitiei date de autoritati.

”La ora actuala, numerosi angajati ai marilor companii fac 100 de ore suplimentare sau chiar mai mult de atat in fiecare luna. Deci Rengo poate sa genereze impresia ca a limitat orele suplimentare” fixand cota la 100 de ore, a explicat Shigeyuki Jo, consultant in resurse umane.

Cateva sute de angajati mor in fiecare an de suprasolicitare

Daca tarile occidentale pot cu dificultate sa inteleaga un astfel de devotament fata de munca, salaritii din Japonia ”accepta sa munceasca mai mult, in contrapartida cu protejarea locului lor de munca”, a explicat acelasi expert nipon.

In Japonia au aparut insa mai multe voci care au protestat fata de acest proiect.

”Nu putem sa acceptam asta. E scandalos”, spune Emiko Teranishi, care reprezinta interesele asociatiilor de rude ale victimelor facute de karoshi. Sotul ei s-a sinucis in 1996, epuizat din cauza interminabilelor ore de munca, fara niciun weekend liber.

Administrator al unui restaurant din Kyoto, el se afla sub presiunea conducerii stabilimentului, care ii cerea constant sa creasca vanzarile. ”Era deprimat. Imi spunea ca nu putea nici sa manance, nici sa doarma. In fiecare dimineata, ii ceream sa isi ia o zi libera, dar el se ducea totusi la munca”, a dezvaluit Emiko Teranishi.

O asociatie de avocati specializati in dreptul muncii s-a declarat la randul ei indignata de acel plafon, considerandu-l ”total nepotrivit” si ”imposibil de sustinut”. Un astfel de proiect echivaleaza cu o aprobare tacita a guvernului a unei limite, ”care poate pune in pericol sanatatea salariatilor”, a declarat Ichiro Natsume, directorul asociatiei.

Intr-un editorial publicat in presa nipona, Hifumi Okunuki, presedintele sindicatului Tozen, s-a declarat ”intristat” de noul proiect legislativ: ”Cati alti angajati trebuie sa mai moara inainte ca tara noastra sa se trezeasca?”.