"Construisem sisteme de autostrazi interstatale, aveam cel mai bun sistem educational din lume, am trimis un om pe luna si am investit masiv in depasirea frontierelor cunoasterii. Dar, acum, lumea nu mai priveste asa America. Oamenii se uita la ce s-a intamplat in ultimele luni si nu reusesc sa inteleaga. Am luat ceva de care lumea nu se indoia - credibilitatea SUA - si am pus-o sub semnul intrebarii. De fiecare data cand plafonul datoriei va fi dezbatut, populatia se va intreba daca isi va onora America angajamentele si daca se va tine de cuvant", arata Fareed Zakaria. El spune ca cea mai pretioasa resursa a SUA - increderea lumii - a fost luata in van.

In termeni economici, actualul acord de majorarea a plafonului datoriei nu inseamna mare lucru. Astfel, scaderea cu 21 de miliarde de dolari a cheltuielilor de 3,7 trilioane de dolari din bugetul pe 2012, nu este foarte mult. Zakaria spune ca singura solutie pentru solutionarea problemei datoriei publice a SUA trebuie sa includa atat taieri de cheltuieli cat si cresteri de taxe. "Chiar daca agentiile de rating nu ar fi retrogradat ratingul de tara oficial, noi oricum am facut asta pana acum. Sistemul nu a functionat", mai spune editorul Time.

Fareed Zakaria face o trecere in revista a sistemelor politice de la Reagan si pana in prezent pentru a avea o imagine mai clara a modului in care autoritatile au reusit sa reduca sau nu deficitele bugetare in timpul mandatelor lor.

Spre exemplu, rolul agresiv al autoritatilor publice poate fi observat cel mai bine in timpul guvernarii lui Ronald Reagan, care a inceput in 1980, si care a venit la conducerea tarii intr-o perioada a taxarii excesive si a unui guvern extrem de numeros. El a promis reducerea impozitarii si a membrilor guvernului si s-a tinut de cuvant. La sfarsitul guvernarii sale, taxele erau la nivelul a 18% din Produsul Intern Brut (PIB), fata de 20% anterior. Totusi el nu redus deloc cheltuielile nesabuite si pe datorie. Asa ca, si urmatorii care au venit la carma Americii au speculat increderea populatiei prin scaderi de taxe, dar cheltuieli publice bazate pe indatorare. Asa ca datoria nationala a crescut de la 712 miliarde de dolari in 1980 la 2 trilioane in 1988.

Si in anii ce au urmat, tiparul s-a pastrat, iar guvernarea Clinton chiar a reusit sa aduca un excendent bugetar. Acesta a fost, insa, anulat in perioada in care George W. Bush a fost presedinte. El a redus taxele, a extins sistemul de ajutoare de sanatate si a purtat doua razboaie fara sa aiba venituri suplimentare la buget din impozite. Rezultatul? Excedentul bugetar obtinut de administratia Clinton s-a evaporat, iar, in 2008, datoria publica a ajuns la 10 miliarde de dolari. Ultima lovitura a venit odata cu inceperea crizei economice, cand taxele nu au crescut, iar veniturile la bugetul de stat au continuat sa scada. In acelasi timp, datoria s-a rostogolit ca un bulgare de zapada si a ajuns la suma record de 14,3 trilioane de dolari.

Zakaria sustine sistemul american judeca lucrurile doar din punct de vedere ideologic, in timp ce analistii sustin ca economa este fragila asa ca nu poti majora taxele si nici sa reduci cheltuielile publice. Ce propune editorul Time? El considera ca autoritatile ar trebui sa adopte un plan de reducere a deficitului bugetar cu 4 trilioane de dolari, insa, esalonat pe 10 ani.

Citeste si

Ministrul muncii: Angajatorii spanioli apeleaza in continuare la firme de recrutare din Romania

Cand unii plang, Apple castiga. Ce companii si banci ar putea cumpara producatorul american