Edmond este un tanar bucurestean care conduce o asociatie prin intermediul careia organizeaza tururi cu bastonul si jobenul prin Capitala.

A inteles sa se implice activ, dupa ce si-a salvat fosta scoala de la o degradare iremediabila, si a fost prezent zilnic pe strazi, la protestele de la Universitate. A fost inclus pe lista celor chemati la consultari la Palatul Cotroceni, iar astazi raspunde de departamentul de comunicare, de la Ministerul Culturii.

E o zi de weekend in luna septembrie, si acesta nu este un miting care are loc in zona Armeneasca din Bucuresti. Sunt sute de oameni calauziti pe strazi inguste, de povestile unui un tinar, care coordoneaza multimea. “Dreapta stanga, dreapta stanga, ca sa nu avem probleme cu masinile! Sa facem putin loc.”

Il cheama Edmond Niculusca, are 24 de ani si de mai multi ani organizeaza tururi la pas, cu bastonul prin capitala. Pe mijlocul strazii e si ora de istorie, si curs de literatura si urbanism. Sunt grupuri de cate 3 sau chiar 4 sute de oameni, de la elevi si studenti la pensionari, care il asculta atent si isi iau notite.

“Calea Mosilor se numea Podul Targurilor de Afara. Mircea Damian povesteste ca, in anii 30, daca nu te intalneai cu un cunoscut nici pe Calea Victoriei, nici la cafenele, nici nu iti dadeai vreo intalnire, musai te intalneai cu el in Targul Mosilor.”

Cei calauziti sunt incantati: “Il stiu din al doilea tur, sunt
indragostita de el. Extraordinar e. Sunt fascinata, am si zis ca abia astept sa vad urmatorul tur!”

Edmond Niculusca: “Nu stiu de unde ne vine, dar se intampla sa miscam asa masele. Si dupa doua ore jumate oamenii mai vor sa continue si le pare rau ca s-a terminat.”

Isi convinge participantii sa paseasca pret de cateva ore, pe o poarta imaginara, in trecut. E un soi de transa, in care ai impresia ca acest tinar chiar vine din Bucurestiul de inceput de secol. Tururile sunt gratuite si promovarea se face pe retele de socializare. Edmond spune ca fiecare cladire are o poveste si o istorie, iar daca oamenii stiu povestea, vor privi altfel cladirea.

A citit mult despre viata Micului Paris de odinioara, in care se murea de amor nebun prin mahalale, iar tinerii intelectuali plecati de la tara, cochetau cu politica si schimbau in bine societatea.

“Am vazut pe Facebook evenimentul si am venit, stau locuiesc in zona si am venit am vrut sa vad cum e si ce e. Am aflat, in primul rand, spre mirarea mea ca nu sunt armeni in cartierul armenesc”, spune un participant.

Mesajul lui Emond paraseste strada si ajunge online, prin filmulete despre oameni si locuri din trecut. Interpreteaza roluri si intra in pielea bucuresteanului cu baston si joben, de la inceputul veacului trecut. E un visator bine ancorat in prezent, si nu uita sa le spuna oamenilor ca de ei depinde in primul rand, daca vor sa pastreze istoria orasului.

Cititi tot reportajul pe www.stirileprotv.ro