Iar pacientul devine un risc şi pentru colegi, nu doar pentru el. Normele impun o listă întreagă de teste, în urma cărora specialistul în medicina muncii poate recomanda suspendarea din funcţie şi un termen până la care, angajatul să slăbească.

La 48 de ani, o femeie ajunsese la 150 de kilograme. A fost operator de macara pe şantierul naval din Mangalia. Dar se resemnase cu gândul că nu poate slăbi şi cu felul în care era alintata de soţ.

Marinica Morariu, pacient: “Spunea că eu şi geamandura suntem atât de micuţe! Uniforma cu care urcam pe macara era cel mai mare număr posibil.”

A avut însă un şoc uriaş, atunci când angajatorul i-a spus că a devenit un pericol pentru ea însăşi şi pentru colegi.

Marinica Morariu, pacient: “Făceam 30 de minute pe nişte scări exterioare cu pauze între ele, atârnând sus. Am fost chemată la serviciul personal ca la oricare unitate să mi se aducă la cunoştinţă că nu mai aveam voie să practic meseria. Ori efectiv mi se lua singură sursă de venit. Am avut aşa: hipertensiune, dislipidemie cu trigliceridele 900 şi la 1000, poţi să faci preinfarct. Apnee severă în somn, cum spune românul puteai să te culci viu şi să te trezeşti mort.”

O lege din 2011 include obezitatea morbidă între bolile care pot duce la incapacitate parţială sau totală de muncă. Iar angajaţii care au cu cel puţin 40 la sută mai mult decât greutatea normală sunt supuşi unor teste care arată dacă mai sunt în stare să îşi facă treaba în siguranţă.

Medic specialist: “Ai electrocardiograma, dacă e negativă îi faci testul de efort ca să vezi cât poţi să duci la efort fizic prelungit. Totul e după un grafic. Atunci medicul care face investigaţia îi zice: stimate, trebuie să intri în regim drastic de slăbit. Altfel nu se poate. Ai trei luni, şase luni cu evaluare periodică.”

Gândiţi-vă la un mecanic de locomotivă: dacă face infarct în timpul serviciului, riscă viaţa a sute de călători. Iar pe un pilot de vânătoare greutatea în plus l-ar împiedica să încapă în cabină. Legea permite în aceste situaţii retragerea voluntară sau forţată până la rezolvarea problemei.

Pentru personajul nostru, salvarea vieţii şi a locului de muncă a venit pe masa de operaţie. Mai multe spitale publice fac, pe asigurarea de stat, chirurgie bariatrică. Vorbim despre intervenţii, cum e micşorarea stomacului, care ar urma să determine o slăbire masivă. Însă deşi e o problemă de sănătate gravă, pacienţii trebuie să îşi achite singuri trusa de operaţie, care costă între 2.000 şi 3.000 de euro.

Sistemul nu decontează în schimb finalizarea acestui proces, îndepărtarea faldurilor de piele care nu se retrag după ce pacientul slăbeşte mai mult de 40 de kilograme. Acestea reprezintă nu doar un neajuns estetic, ci şi un risc pentru sănătate - pot îngreuna mersul şi favorizează apariţia unor infecţii.

Medic: ”Îi deranjează atât în viaţa de zi cu zi, când tot timpul trebuie să-şi ascundă aceste urme ale slăbirii masive, pe de altă parte îi împiedica în timpul unei relaţii intime.”

Anul trecut, peste 2.300 de pacienţi obezi au făcut operaţii în clinici de stat şi private.