Un drum cu trenul de la Bucureşti la Timişoara durează mai mult decât unul cu maşina, iar biletul de tren poate fi şi de două ori mai scump decât cel de avion. Pe toate magistralele feroviare sunt mii de restricţii de viteză şi puncte periculoase.

Trenurile circulă mai încet decât în anii ’90. CFR Călători este în plină criză de vagoane, iar pasagerii au început să blocheze garniturile în gări, în semn de protest pentru că şi-au cumpărat bilete, dar nu au loc nici în picioare. Un sistem căpușat şi prost administrat care ar putea să pună pe butuci una dintre cele mai mari reţele froviare din Europa.

Spre deosebire de autostrăzi, în cazul căilor ferate avem deja tuneluri kilometrice care traversează munţii, viaducte peste fluvii şi râuri, șine care ajung în cele mai îndepărtate cătune. Avem chiar şi locomotive capabile să circule cu 200 de kilometri la oră, cu 70 de kilometri peste limita legală pe autostradă. Şi totuşi...

Cu peste 11.000 de kilometri de cale ferată, România are una dintre cele mai extinse reţele feroviare din Europa. Dar şi printre cele mai prost întreţinute.

În economiile dezvoltate, trenurile de călători sunt o alternativă sigură, rapidă şi comfortabilă la maşină. În jurul marilor oraşe circula, la intervale scurte de timp, trenuri care duc la serviciu sute de milioane de europeni. Iar pe distanţele lungi trenurile rapide circulă şi cu 300 de kilometri pe oră. Peste tot în Europa de vest se investeşte masiv în transportul feroviar, pentru a reduce traficul de pe şoselele şi poluarea. Nu şi la noi...

Continuarea pe www.stirileprotv.ro.

Citește și:


Oraşul cu două gări, prin care nu trece niciun tren. Mecanismul sifonării banilor