Cum ar fi de exemplu ca productia de plante aromatice din Romania sa ajunga la peste 40 de mii de hectare cat era inainte de revolutie.

Obosite si prafuite, multe dintre cutiile cu infuzie de lavanda, galbenele, rostopasca si tei stau stinghere intr-un colt de hipermarket. Romanii trec nepasatori pe linga ele si cumpara ceai din Asia sau Anglia.

Chinezii povestesc oricui si oricand ca, la ei in nord, de sute de ani iasomia creste incet si capata aroma la 1500 de metri altitutine. Noi inca nu putem sa ne dezmeticim. Am uitat de traditie iar plantele autohtone pierd in fata cutiilor frumoase din Polonia care au in pliculete 10 la suta capsuni si 90 la suta flori de hibiscus, acid citric sau alte arome.

Poate si pentru ca pe solul de Baragan, care contine 150 de microelemente, cresc ierburi de leac, in loc de lavanda, menta sau salvie.

"Nu avem ceaiuri romanesti, desi ne-ar placea sa se gaseasca astfel de produse. Insa pe partea de ceaiuri nu prea avem ce." spune Anca Danila, specialist comunicare ceainarie.

Cel mai vechi brand ,Plafar, a inceput sa ambaleze matasea de porumb si salvia in haine noi. Asa au aparut ceaiul antitabac cu iarba de pedicuta sau "Eternul masculin" cu rozmarin.

Numai ca in vreme ce in Orient producatorii fac amestecuri de radacini, seminte, fructe si scoarta, cele doua fabrici Plafar produc in proportie de 70 la suta infuzii medicinale.

Afacerea ceaiului nu inseamna doar tehnologii scumpe de uscare. Pana sa se deshidrateze si sa se inmoaie ca niste manusi de piele, frunzele si florile ar trebui culese cu migala. Si nu batute cu furca cum fac culegatorii care au mai ramas la statiunea Fundulea.

Pacat ca am pierdut si trenul acesta!