Analiza publicata ieri in cel mai mare cotidian american de business afirma, intr-un mod cum nu a mai facut-o niciodata un ziar din Occident pana acum, ca atata timp cat bancile din Europa de Vest, care detin in proportie de 80-90% bancile romanesti, ungare sau bulgaresti, sunt prinse in criza datoriilor suverane, nu vor relua creditarea in sucursalele lor din Est.

Ca urmare, statele din Est trebuie sa faca ceva. Ce? Sa impulsioneze institutiile locale de credit, cate au mai ramas, sa-si faca unele noi chiar, daca nu mai au, sau, atentie, sa rascumpere bancile vandute.

De fapt, ce spune acest articol? Ca, strategic, atat timp cat statele din Est mai sunt state, trebuie sa faca ceva pentru popoarele lor.

Aici vine problema principala: isi poate folosi Romania institutiile publice pentru a readuce cresterea economica prin mijloace proprii sau va sta de acum vesnic la mana finantarii si investitiilor internationale?

Adica este Romania in UE ca judetul Giurgiu in Romania - fara banca, trezorerie, cu spitale in stare dezastruoasa - sau are capacitate, are politici, are independenta si are instrumentele de crestere si dezvoltare proprii?

Ne putem asuma si putem accepta acest mesaj? Ne dam seama ca ceea ce se spunea acum cinci ani, imediat dupa aderarea la UE, ca Romania se va scufunda in Europa si ca granitele vor disparea, a devenit o iluzie?

Ca exemplul derivei Greciei, o tara amanetata practic cu totul la creditori, arata ca trebuie tinut cu dintii de resursele nationale, oricare ar fi acestea - umane, financiare, naturale, geo-strategice?

Citeste continuarea pe www.zf.ro