“Intotdeauna am stiut ca moda va fi destinul meu. Daca va uitati in anuarul meu din liceu, o sa vedeti ca la 16 ani stiam exact ce vreau sa fac”, spune Ahrendts.

In ultimii sapte ani, aceasta a reusit sa transforme Burberry, un brand cu o istorie de 157 de ani, dar cunoscut mai degraba pentru sepcile de baseball pe care le producea, in cel mai mare nume de pe scena modei britanice si un veritabil adversar pentru case de moda importante din Paris si Milano.

De asemenea, a ridicat considerabil preturile, ceea ce face ca afacerea sa valoreze acum 7,63 miliarde euro, cu doar o fractiune mai putin decat Marks & Spencer. Burberry vinde astazi genti de bowling din piele de crocodil, cu cate 16.500 euro, trenciuri de vitel cu animal print, la 6.500 euro si botosei pentru copii la 110 euro.

Ahrendts a urmat cursurile unei universitati din Indiana, dorindu-si initial sa devina designer, dar si-a dat in curand seama ca nu avea talentul la desen necesar. Ce avea, in schimb, era “un foarte dezvoltat simt al criticii asupra muncii celorlalti”. “Un profesor mi-a spus intr-o buna zi ca asta era un caracter definitoriu pentru un comerciant”, isi aminteste astazi femeia de afaceri.

Imediat dupa absolvire, a luat primul avion catre New York, lansand-si in urma iubirea din scoala generala, pe Greg Ahrendts. A fost inceputul unei relatii la distanta, care dureaza de 17 ani. La inceput, a locuit intr-un apartament micut din oras si lucra cate 80 de ore pe saptamana ca sa-si faca loc pe scara ierarhica si sa-si construiasca o cariera in domeniul modei, trecand pe la branduri ca Donna Karan si Juicy Couture. Intre timp, s-a casatorit cu Greg, care s-a mutat in marele oras si si-a inceput propria afacere.

Tocmai cand simtea ca viata ei intra pe un fagas normal, a primit un telefon de la Rose Marie Bravo, director executiv al Burberry la acea vreme, cerandu-i sa preia conducerea firmei. Initial, Ahrendts a refuzat, gandindu-se ca are deja tot ce isi doreste: o casa frumoasa la tara, trei copii, un caine.

“Nici macar nu ne-am intalnit dupa primul telefon. Aveam cel mai tare job de pe Seventh Avenue. Chiar nu credeam ca viata ar putea fi mai buna de atat. Eram multumita si fericita”, isi aminteste femeia.

Dar Rose Marie Bravo nu s-a dat batuta, asa ca, la insistentele ei, Ahrendts a acceptat sa se intalneasca cu Christopher Bailey, designerul Burberry. Au luat masa impreuna si, timp de trei ore si jumatate, si-au asternut visurile pe un servetel de hartie. Legatura dintre ei s-a facut imediat la nivel emotional, dar Ahrendts statea inca in cumpana in legatura cu marea miscare, ce presupunea sa isi vanda proprietatile din America si sa isi mute copiii de la scoala. Ceea ce a convins-o in cele din urma a fost istoria companiei, care furniza haine soldatilor britanici in timpul Primului Razboi Mondial.

Ahrendts a inceput apoi “sa scoata griul mohorat” din tendintele casei de moda britanice si sa insufle un nou spririt companiei, unul ce avea sa o propulseze pe culmile gloriei. A avut grija ca imaginea Burberry sa nu mai fie asociata cu cea a huliganilor din sport, pentru care brandul britanic devenise aproape o uniforma definitorie, si si-a petrecut urmatorii ani reconstruind compania.

“Nu a fost una dintre cele mai placute sarcini, dar tebuia facuta”, spune directoarea, care numai pana in acest moment din 2013 a incasat sapte milioane de lire sterline. “Nu exista niciun fel de indignare. Toata lumea stie ca e o suma enorma, dar toata lumea crede ca si-a meritat fiecare banut. Toti o iubesc”, a spus unul dintre directorii Burberry.