Pe Iulian n-ai cum sa-l uiti. E unul dintre acei oameni care, dupa ce-l cunosti, iti rapeste o parte dintre ganduri si te lasa cu intrebari.  E omul care sfinteste locul, naivul boem care reinvie Bucurestiul de alta data, baiatul bun care salveaza lumea vanzand limonada. Limonada lui Iulian.

Iulian face limonada pentru copiii bolnavi de cancer de la Marie Curie.

"Am reust sa strangem 25.000 de euro care ne-au fost de foarte mare ajutor ca sa amenajam etajul 5 de la onocologie pediatrica si am reusit sa facem minuni pentru copii", povesteste Iulian.

La inceput si-a propus sa renoveze doar un salon, insa in jurul lui s-au adunat atatia oameni, incat cu banii stransi au reusit sa contribuie alaturi de alti oameni de bine la renovarea sectiei. Cand l-au intalnit reporterii ProTV aduna bani pentru proteza unui tanar pe care l-a intalnit la spital.

Povestea "limonadei lui iulian" incepe chiar pe holurile Spitalului Marie Curie. Inca din primii ani de studentie la Teologie, venea aici si de atunci isi dorea sa schimbe intr-un fel conditiile din spital.
 
La inceput le-a vazut doar suferinta lor, apoi le-a ascultat povestile si abia mai tarziu a reusit sa vada acolo speranta. 

Zilele petrecute cu ei ii dadeau energie si certitudinea ca e de folos. Ca e un om bun, ca gesturile marunte se transforma in ochii lor in fapte mari. Pana intr-o zi, cand toata constructia asta despre el, despre valorile lui, despre bunatate si compensatie s-a ruinat. Mama lui fusese diagnosticata cu cancer.

"N-am inteles de ce, pentru ca eu credeam ca toata viata e o compensatie si incepusem sa am grija de cativa copii de la spital si credeam ca noua n-o sa ni se intample niciodata si cumva bunatatea unui om te fereste de lucruri rele", spune Iulian.

Era cea care il contruise pe el. Cea de la care invatase tot ce stia, mama perfecta care-i citise si scrisese poezii. O femeie simpla cu un sistem de valori puternic, care iubea arta.
ambianta cu mama spuand poezii

Socul unui diagnostic atat de grav l-a trezit din viata boema de pana atunci. A adus-o pe mama lui in Bucuresti si i-a fost alaturi in tot ceea ce-au insemnat urmatorii sapte ani de tratament.

"Mergeam la spital, stateam de vorba cu mamele care aveau copii bolnavi, eu fiind un copil care avea grija de mama lui,  de acolo imi luam toata energia", isi aduce aminte Iulian.

Era de fapt un schimb. El daruia ca sa primeasca energie sa aiba grija de ea.

Intre timp mama a plecat. Mai putin si se implineste anul de cand nu mai e.

"Mi-am dorit foarte mult ca mama sa vina sa faca limonada cu mine, dar dupa o noapte de discutii cu ea am inteles ca oamenii frumosi trebuie sa invete sa faca binele sa creasca. Uneori, cand porti povarea unei boli, daca iesi din mediul tau si te porti cu veselie oamenii te privesc ca pe un clovn", spune Iulian Vacarean.

Nu-si dorea ca suferinta ei sa provoace compasiune. Stia ca bunatatea se educa. Ca oamenii nu se nasc cu ea. Iar fiul ei putea sa faca asta. Sa faca lucruri simple care sa traga atentia asupra unor nevoi mari.

"Am organizat atelierul de lucru in strada, sa fac ceva cu pasiunea vietii mele si cautandu-ma prin buzunare am zis limonada inseamna apa, zahar, lamaie. Intotdeauna, bunica mea cand ma imbolnaveam de orice modalitatea ei de a ma trata era lapte acru si lamaie", isi aminteste Iulia.

Copil fiind isi imagina ca orice boala se trateaza cu lamaie, asa ca de ce nu i-ar salva pe copiii cu cancer folosind acelasi truc pe care il folosea bunica lui. Inteleapta satului, saritoare si buna, femeia spre care se indreapta toti satenii atunci cand au nevoi. In satul Parva, in Bistrita, acolo la bunica, se intoarce si azi Iulian cand are nevoie de raspunsuri.

In sat e recunoscuta ca fiind cea care rezolva orice. Asista femeile la nasteri sau rezolva acte pentru care pleaca des la judet. Pe Iulian il vede prea rar ca sa-si astampere dorul, dar stie ca acolo, departe in Capitala, a ajuns om.

La Bucuresti, Iulian nu salveaza doar copii, ci si orasul. Inchiriaza case vechi, darapanate, le renoveaza, muta studenti la etaj, iar ei isi coboara pasiunile la parter sub forma unor evenimente. Cu banii castigati isi platesc chiria.

Florentina Ciocanea, prietena lui Iulian, l-a ajutat sa deschida o casa in zona Halei Matache. A dat anunt pe Facebook si a selectat studentii in urma unui interviu. Alaturi de ei si ati voluntari a reusit sa o transforme intr-un loc cool, si de ce nu in timp sa creeze o franciza pe care sa o vanda altora care vor sa transforme orasele in care traiesc.

"Aici m-as bucura ca aceasta curte s-o extindem in casa si aici sa avem niste ateliere pentru oamenii din zona, sa facem strada, ca aici stau niste studenti care vor sa schimbe in bine lumea si in acelasi timp nu ei vor sa faca, ci impreuna cu cei din jur", declara Iulian.

A vazut ca se poate anul acesta, cand a inchis strada Matasari pentru trei zile, a inchis ciruclatia, si a invitat bucurestenii sa se bucure de orasul lor. Nu stie cat de departe va merge cu planul lui de a schimba Bucurestiul, dat stie ca ce-a facut pana acum ii va inspira si pe altii.

Stie ce vrea sa faca cu el, cu viata lui, cu oamenii din jur, cu tara in care traieste.

Iulian a inteles in toti anii acestia ca lucrurile marunte pot schimba lumea. Ca limonada lui vanduta la colt de strada inseamna viata pentru copiii bolnavi, ca incurajati sa-si arate pasiunile oamenii se pot transforma.

Poate ca ajuta oameni ca sa se ajute pe el, poate ca schimba orasul ca sa traiasca el mai frumoas, dar poate ca daca ne-am privi cu totii in felul acesta egoist, dar frumos, s-ar schimba si lumea in care traim.