"In ultimii 15 - 20 de ani, politica monetara a fost impovarata cu obiective care nu ii sunt specifice, proprii. Daca nu avem crestere economica, alergam la politica monetara, daca somajul creste - sa faca politica monetara sa scada somajul, daca productivitatea o ia in jos, sa vina politica monetara sa imbunatateasca, daca pretul activelor, altele decat cele monetare, o ia razna, hai sa vedem ce facem cu politica monetara, daca trebuie salvgardat sistemul financiar-bancar, trebuie sa o faca politica monetara. Intrebarea mea este cum sau cate instrumente ar trebui sa aiba politica monetara, altele decat rata dobanzii si cursul de schimb astfel incat sa raspunda la toate aceste deziderate", a precizat Lazea, citat de Agerpres.

Valentin Lazea a vorbit miercuri si despre constrangerile pe care la are politica monetara intr-o economie mica si deschisa cum este cea a Romaniei. Lazea a precizat ca vorbeste in nume personal si in general, insa a mentionat ca multe dintre problemele expuse se aplica si tarii noastre:

"Eu cred ca prea usor politica monetara s-a inhamat la mult mai multe lucruri si nu are cum sa tina in aer 15 mingi si niciuna dintre ele sa nu cada pe pamant".

Este vorba si de o problema conceptuala in privinta modelelor economice.

"Modelarea, atunci cand ti se impun "n" obiective, devine foarte grea. Deja, noi in modelul folosit la BNR avem 28 de ecuatii folosite in modelul principal si 28 folosite in modelele satelit. Daca adaugam tot timpul noi obiective, unde ajungem? Cum facem sa modelam n obiective, toate puse pe capul politicii monetare", a explicat Lazea. 

Politica monetara a unei tari mici si cu economie deschisa, cum este si Romania, ar trebuie sa respecte trei criterii: paritatea dobanzilor, regula Balassa-Samuelson, adica productivitatea mai mare sa duca la preturi mai mari, si sa respecte paritatea puterilor de cumparare. 

"Daca vreodata s-ar reveni la puritatea si simplitatea politicii monetare, descarcata de celelalte lucruri care nu tin de ea, care inseamna si eficienta, cred ca am putea descrie un cerc virtuos al politicii monetare care porneste de la relatia intre salarii si productivitate. Cercul virtuos este atunci cand productivitatea ta interna creste mai mult decat a partenerilor si cand productivitatea ta interna creste mai mult decat salariile. La ce da nastere aceasta crestere a productivitatii mai mare decat a salariilor? La aprecierea cursului de schimb si poate sa se tranzlateze partial in cresterea salariilor. Una scade inflatia, alta creste inflatia. Daca, la modul ideal, ele se compenseaza reciproc, putem avea o inflatie stabila. Deci, pe cale de consecinta putem avea dobanzi interne egale cu ale partenerilor, cursul de schimb nu are presiuni care sa rezulte din diferentialul de inflatie si dobanda. Simplificat la maxim, cam asa stau lucrurile", a subliniat Lazea. 

Totusi, economistul sef al BNR a tinut sa precizeze ca nici in acest caz, cand politica monetara este descarcata de sarcinile care nu ii revin, nu poate asigura stabilitatea preturilor, a dobanzilor sau a cursului de schimb fara concursul altor politici.