In ciuda acestor probleme, China va mai obtine cateva recorduri, in urmatorii 10-15 ani. Spre exemplu, expertii FMI spun ca, pana in 2016, China va deveni cea mai mare economie din lume, din punct de vedere al puterii de cumparare. In plus, la finele acestui deceniu, Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor in Shanghai va atinge nivelul indicatorului atins de americani in 2009.

Asa ca, in ciuda "bulei" imobiliare cauzate de cresterea preturilor apartamentelor si a cheltuielilor nesabuite ale guvernantilor, tara va evita intrarea intr-o criza a datoriilor publice. Si asta pentru ca are rezerve externe de peste 3.000 de miliarde de dolari si un deficit bugetar mai mult decat modest - de 2,5% din PIB in 2010. Insa, pe termen lung, lucrurile nu mai sunt atat de roz pentru statul chinez. Si asta pentru ca economia isi va incetini cresterea anuala de 10%, iar exporturile vor fi afectate de slaba cerere de pe pietele din Vest. Chiar si asa, expertii citati de The Economist spun ca problemele vor putea fi evitate daca aceasta crestere economica se va baza pe o putere cumpare a populatiei tot mai mare.

In plus, datoria publica a tarii, de 17% din PIB, este inca usor de manevrat si este mai mica decat cea a Marii Britanii din 2010 si mult sub cea a Greciei. Totusi, liderii chinezi se tem de inflatie si de protestele de amploare ce ar putea fi cauzate de o eventuala crestere a preturilor. Insa, chiar daca in luna mai inflatia a crescut cu 5,5%, ea este cu mult sub recordul negativ din 2008 de 20%. Acest lucru are si un efect secundar pozitiv in ceea ce priveste relatia cu SUA. Si asta pentru ca pe masura ce creste inflatia in China, yuan-ul, moneda chineza, se apreciaza fata de dolar cu mai mult de 10% pe an.

Criza consumului

Economistii ridica mari semne de intrebare in ceea ce priveste consumul per cap de familie si aportul la PIB. Procentul a scazut de la 50% acum doua decenii la doar 35%, printre cele mai scazute nivele din lume, in timp ce investitiile realizate de locuitorii de aici sunt printre cele mai ridicate. Si eficienta unor masuri de stimulare a consumului este pusa sub indoiala. Asa ca, pe viitor, cresterea economica anuala ar putea ramane mult timp la nivelul de 7-8%.

In schimb, exista voci care considera ca tara se apropie de o criza de tip japoneza. Mai precis, un boom al exporturilor si al investitiilor corelate cu o "bula" imobiliara, urmate de ani indelungi de stagnare. In cazul Chinei, un minus ar fi faptul ca multi inca nu acumulat avere, lucru ce ii face pe multi sa se intrebe daca statul nu se indreapta spre o capcana a clasei de mijloc si chiar sa se confrunte cu turbulente precum s-a intamplat deja in anii '80 si '90 cu economiile tarilor latine. Deja, China a intrat intr-o spirala a unui castig mediu tot mai mic inca de anul anul trecut, iar PIB-ul pe cap de locuitor a atins 4.400 de dolari.

Economia schioapata

Nici guvernantii nu au pus umarul la "salvarea" economiei. Planul anterior al premierului Wen Jiabaoa fost ca statul sa se bazeze pe exporturi si pe investitii, lucru ce ar fi dus la o rata a cresterii economice de 11% anual, insa consumul a scazut. Iar programul de stimulare a creditarii (de aproximativ 620 de miliarde de dolari), lansat in noiembrie 2008, a permis bancilor sa imprumute mai mult firme detinute de stat si sa creasca riscul de credite neperformante.

In plus, a crescut diferenta dintre cei bogati si saraci, dintre cei de la oras si cei din mediul rural. Astfel, numarul de persoane care traiesc la limita saraciei a avansat de la 12% din totalul populatiei, la 14,6% intre 2002 si 2007.

Citeste si:

O industrie de un trilion de dolari. Cum faci bani din sete

Chinezii vor sa cumpere Facebook. Cum s-ar schimba politica retelei de socializare