Raspunsul ar putea fi dat de schimbarea mecanismului de criptare.   

Potrivit revistei americane Forbes, raspunsul la temerile sigurantei datelor in mediul on-line este unul cat se poate de evident: steganografia, stiinta de a ascunde o informatie secreta intr-un mesaj, in asa fel incat numai emitatorul si receptorul sa stie de existenta acelei informatii. Pentru a citi datele protejate in acest fel, un hacker sau orice alta entitate care doreste asta, trebuie mai intai sa isi dea seama ca exista ceva ascuns in mesaj si sa gaseasca informatia, lucru nu tocmai usor.  Abia apoi ar urma decodificarea propriu-zisa.   

Tocmai datorita faptului ca spre deosebire de datele criptate in varianta clasica, acestea nu isi dezvaluie existenta, mesajele par simple si nu atrag atentia nimanui. Asa cum se spune, cea mai buna ascunzatoare este in vazul tuturor.   

In online, steganografia poate fi folosita cu ajutorul pozelor, pentru ca sunt folosite de toata lumea si nu ridica suspiciuni. Pana acum, transferul secret de informatii s-a mai realizat prin intermediul fisierelor de sunet sau video.  

In forma lor primara, cele mai multe fotografii folosesc pana la 24 biti de date (adica 24 de serii binare) ca sa reprezinte culoarea fiecarui pixel. Depozitand cate un singur bit de date in partile cel mai putin semnificative din anumiti pixeli, emitatorul si receptorul pot sa impartaseasca informatii intre ei, fara ca imaginea sa fie modificata din punct de vedere vizual, pentru ca modificarile nu ar avea cum sa fie vizibile cu ochiul liber.   

Astfel, o cantitate relativ mare de date poate fi stocata intr-o imagine fara a-i schimba acesteia continutul si cateva tehnici avansate (care exista deja) ar putea face o diferenta remarcabila in acest domeniu de protectie a informatiilor computerizate.  

Pentru ca una dintre metodele de descifrare a steganografiei este de comparare a imaginilor, este bine sa se foloseasca poze care nu mai exista duplicat in alta parte, pe Internet. De asemenea, ar fi utila modificarea metadatelor fotografiei, adica informatia care se pastreaza la proprietatile fiecarei imagini in parte – cu ce camera a fost realizata, cand a fost creata, cand a fost modificata etc. Dar cele mai multe unelte de steganografie fac deja acest lucru pentru utilizator.   

Procedeul se poate dovedi astfel unul imbatabil, cel putin pentru moment. Niciun guvern sau hacker nu va avea timpul si resursele necesare sa decodeze fiecare fotografie in parte, fara a cunoaste macar daca ascunde sau nu ceva.   

Aplicatii de steganografie sunt disponibile si online, unele dintre ele fiind gratuite.   

Intre timp, Toshiba se lauda ca ar fi inventat o retea de criptografiere cuantica, ce nu poate fi sparta nici macar de NSA. Bazandu-se pe principiile fizicii cuantice, reteaua nu permite interceptarea informatiilor transmise din punctul A in punctul B. Cum este asta posibil? Legile fizicii spun ca nimeni si nimic nu poate masura sau monitoriza un sistem cuantic, fara a-l destabiliza.  

Singura problema este ca tehnologia se afla momentan in faza de inceput si functioneaza doar pe distante scurte, iar echipamentul necesar pentru punerea sa in practica presupune lasere si fibra optica, ce sunt deopotriva scumpe si greu de obtinut de catre oamenii de rand.  

Dar o noua lucrare a unor oameni de stiinta ce lucreaza pentru Toshiba arata ca lucrurile s-ar putea schimba in viitorul apropiat. Aceasta explica cum se poate realiza o astfel de retea, pas cu pas, pana la implicarea a 64 de utilizatori, ce vor putea schimba nestingheriti mesaje intre ei.  

"Un asemenea tip de comunicatie nu poate fi invins de avansari ale tehnicii, nici de noi algoritmi matematici sau alte tehnologii abracadabrante. Atata timp cat legile fizicii sunt corecte, este o asigurare ca aceste comunicatii vor fi pe deplin securizate", spune coautorul lucrarii, Andrew Shields, sef al grupului Quantum Information, de la Toshiba Research Europe.  

"Revelatia consta in faptul ca am reusit sa dezvoltam un sistem care porneste de la un punct si se raspandeste in final la mai multe. Asta creste semnificativ numarul potentialilor utilizatori si reduce costurile", adauga Shields.  

Sistemele de criptografiere care exista in prezent au un cost de pornire de 50.000 de dolari, dar, dupa cum explica cercetatorul, "daca pana la 64 de oameni pot imparti un singur detector de fotoni, costul se imparte".  

Urmatorul pas pentru productia la scara larga este cresterea distantei la care fotonii pot fi transmisi, prin inlocuirea canalelor de fibra optica folosite in prezent cu altele, denumite "noisy fiber". Recordul curent este de 200 de kilometri.