La şedinţa din 10 octombrie, miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană ar urma să excludă Emiratele Arabe Unite din lista neagră a jurisdicţiilor fiscale necooperante, un instrument comun de diminuare a riscurilor de abuz fiscal şi de competiţie fiscală neloială la nivel mondial.

Tot din această listă vor fi eliminate şi Insulele Marshall, potrivit Agerpres.

Elveţia va fi scoasă de pe lista gri a paradisurilor fiscale, care include ţările care s-au angajat să-şi modifice reglementările fiscale pentru a fi în concordanţă cu cele ale UE, se arată în documentul consultat de Reuters.

Comisia Europeană a apreciat recent că lista s-a dovedit a fi un real succes, întrucât multe state şi-au modificat legislaţia şi sistemele fiscale pentru a se alinia la standardele internaţionale.

Citește și: Topul celor mai mari paradisuri fiscale din lume. Țările în care populația nu plătește taxe, iar PIB-ul per capita depășește zeci de mii de dolari

Pe parcursul anului trecut, Comisia a evaluat 92 de ţări în funcţie de trei criterii: transparenţa fiscală, buna guvernanţă şi activitatea economica reală, dar şi pe baza unui indicator, existenţa cotei zero a impozitului pe profit.

În plus, noile dispoziţii din legislaţia UE interzic direcţionarea sau tranzitarea fondurilor UE prin entităţi din ţări aflate pe lista neagră.

Cele 28 de state membre UE au elaborat, în premieră, la sfârșitul anului 2017, o listă neagră de 17 ţări, considerate paradisuri fiscal, ce operează în afara frontierelor lor UE. Există, de asemenea, și o listă gri cu țări care au luat unele măsuri, dar care trebuie îmbunătățite șu urmărite.

Pe lista neagră figurau, la început Bahrain, Barbados, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite (EAU), Grenada, Guam, Insulele Marshall, Macao, Mongolia, Namibia, Palaos, Panama, Samoa, Samoa americană, Santa Lucia, Trinidad şi Tobago şi Tunisia. Elveţia era una dintre țările de pe lista gri.

Susţinute de Comisia Europeană - care îndeamnă de mai mulți ani la stabilirea acestei liste - cele 28 de state membre UE au examinat atent un total de 92 de jurisdicţii - state şi teritorii - susceptibile să aibă probleme - uneori nişte insule miniscule - din perspectiva a trei criterii.

Primul este transperanţa fiscală - practică ele sau nu schimbul automat de informaţii? Al doilea este echitatea fiscală - aplică ele sau nu, de exemplu, măsuri fiscale preferenţiale prejudiciabile? Al treilea - pun ele în aplicare sau nu măsurile OCDE împotriva optimizării fiscale agresive?

La momentul elaborării criteriilor, anumite state membre UE au pledat ca un nivel de impozitare zero al societăţilor să fie, de asemenea, luat în calcul, însă altele - precum britanicii - s-au opus. Cei 28 s-au înţeles într-un final ca nivelul de impozitare zero să identificat ca un simplu ”indicator” în evaluarea unei jurisdicţii.