Apropierea Europei de China a aparut dintr-o slabiciune a primei. In ultima perioada, delegatii din tari din zona euro au "survolat" Beijing-ul in cautarea unor finantatori pentru datoriile publice interne. In plus, chiar oameni de afaceri chinezi spun ca au primit solicitari constant propuneri de afaceri din partea unor companii europene in pragul falimentului. Insa, chiar si printre cele mai puternice economii din Europa, politica merge spre atragerea investitorilor din China, nu spre respingerea lor.

Care sunt consecintele aceste abordari?

Banii chinezilor si investitiile lor sunt vizibile in Asia, Africa si America Latina. Ei au cumparat totul: de la mine in Peru, teren agricol in Tanzania pana la topitoare in Australia. Iar acum, urmatoare tinta a Chinei este chiar Europa. Pentru a intelege mai bine aceasta abordare este important de observat cum functioneaza aceasta putere economica. China vrea sa urce pe scara dezvoltarii economice si cum produsele sale sunt puternic contestate, firmele de aici cauta sa obtina vizibilitate si sa-si creasca influenta prin asocierea cu marci din Vest si sa se "inspire" din politica lor de marketing.

Din America, spre Europa

America este totusi un teritiriu spre care China si-ar putea canaliza energia, dar relatiile economice dintre super-puterea lumii si "dragon" sunt tensionate. De cand CNOOC, o companiei petroliera controlata de statul chinez, a fost fortata sa se retraga dintr-o licitatie din SUA, in 2005, multi oameni de afaceri chinezi au privit America ca pe o tara ostila investitiilor. Aceasta atitudine nu este, insa, tocmai corecta. Procesul de atragere al investitiilor straine in America nu discrimineaza China. Insa companiile chineze care vor sa cumpere bunuri aici trebuie sa reziste atacurile publice repetate ale politicienilor americani. Asa ca multe au ales sa evite aceasta tara. Potrivit unui raport, aceasta atitudine ar putea duce la scaderea investitiilor chineze directe in America cu pana la o mie de miliarde pana in 2020.

Asa ca, banii chinezilor se indreapta acum spre Europa, investitiile crescand pe zi ce trece. Un exemplu este centrul francez de relaxare Club Med, care are un actionar chinez, si care a deschis recent o unitate in Europa sau CIFA, un constructor italian de echipamente, care acum este promovat drept brand premium de catre proprietarul chinez. Si producatorul auto suedez Volvo a fost cumparat de Geely, un constructor chinez, iar acum China este a doua piata de desfacere.

In schimb, sondajele arata ca europenii de rand sunt la fel de neincrezatori in investitiile chineze precum sunt americanii. In primul rand, ei se tem ca statul chinez va descuraja industria IT europeana si va reduce din posturile disponibile aici. La fel de adevarat este faptul ca firmele chineze sunt interesate sa cumpere companii europene pentru a folosi tehnologia in China ori mai rau chiar sa o fure, insa daca vor sa castige Europe trebuie sa creeze si slujbe aici.

A doua mare temere a europenilor este faptul ca ei achizitioneaza companii la preturi de nimic, insa nu exista nicio dovada in acest sens. In cel de-al treilea rand, ei cred ca prin accesul chinezilor la tehnologia europeana, acestia au sansa sa o foloseasca impotriva creatorilor ei.

Chiar si asa, oportunitatile sunt mai mari decat pericolele. Prin aproprierea de China, Europa urmeaza cursul istoriei, in timp ce America lupta importriva ei.