Potrivit mai multor surse concordante, organizaţia Euskadi Ta Askatasuna ('Patrie bască şi libertate'), căruia îi sunt imputate oficial 829 de asasinate după înfiinţarea sa, la 31 iulie 1959, în plină dictatură franchistă, ar urma să facă acest ultim anunţ înainte de începerea verii.

După renunţarea la violenţe, în octombrie 2011, ETA a anunţat în aprilie 2017 “dezarmarea sa totală” şi a predat autorităţilor franceze o listă cu locuri în care a ascuns arme, gest considerat insuficient de Madrid, care cerea organizaţiei să se autodizolve.

În cotidianul basc Gara, care îi serveşte în mod tradiţional de tribună, ETA afirma câteva săptămâni mai târziu că a lansat o dezbatere internă cu privire la viitorul său, apoi a confirmat luna trecută că şi-a îndemnat membrii să voteze pentru dizolvarea organizaţiei.

“Iată o organizaţie care este în mare parte dezarmată: în orice caz ea a predat 3,5 tone de armament. Chiar dacă nu s-a găsit tot în raport cu cantitatea de arme care se ştie că a fost în circulaţie, există un demers sincer din partea ei, ultimul pas aşteptat fiind disoluţia sa”, estimează Samuel Vuelta Simon, procuror al Republicii Franceze la Bayonne (sud-vest).

“Cel mai important în timpul dizolvării ETA va fi ceea ce se va spune”, explică Jean-Francois Blanco, apărător a numeroşi membri ETA. Blanco - care a fost, între altele, şi avocatul lui Jean-Noel Etcheverry, supranumit 'Txetx', militant altermondialist şi actor important în dezarmarea din aprilie 2017 de la Bayonne - este de părere că ETA va trebui să îşi ceară iertare pentru victimele pe care le-a provocat.

“În timpul acestui act de disoluţie, ETA va menţiona fără îndoială GAL (Grupurile Antiteroriste de Eliberare - n.r.), mărturii obţinute sub tortură, însă cel mai important este să recunoască suferinţa celorlalţi”, subliniază Blanco.

În anii 1980, în jur de 60 de militanţi ETA au fost asasinaţi în Spania şi Franţa în atentate comise de grupuri aflate în solda poliţiei spaniole, în special Batalionul Basc Spaniol (BBE), apoi GAL.

Este dificil de spus astăzi ce mai rămâne din organizaţie, însă, de ambele părţi ale frontierei, lupta se duce acum în legătură cu soarta deţinuţilor: în jur de 60 în Franţa şi circa 260 în Spania.

Va duce dizolvarea ETA la o reglementare a sorţii acestora? “Nu este un troc. Nu este 'noi ne dizolvăm, voi îi eliberaţi pe prizonierii noştri'. În schimb, fără nicio îndoială, disoluţia va favoriza reîntoarcerea la normalitate pentru aceste persoane. Justiţia ţine cont de realitatea momentului”, este de părere procurorul din Bayonne, fost magistrat de legătură pe lângă Ministerul Justiţiei spaniol în anii 1980.

“O bază de lucru continuă să se profileze: există cei care au sânge pe mâini şi cei care nu au”, adaugă el, amintind că un prim pas a fost făcut deja de Administraţia penitenciarelor din Franţa, prin transferarea a doi deţinuţi dintr-o închisoare din nord şi una din sud-vest, mai aproape de familiile lor. “Numeroşi membri ai ETA arestaţi în ultimii ani nu trecuseră la acţiune, mai ales în rândul tinerilor”, constată Vuelta Simon.

În ceea ce priveşte naţionalismul basc, “o dizolvare va da tonul pentru toată mişcarea 'abertzale' (patriot în limba bască - n.r.), aceasta va duce la o repoziţionare a mişcărilor de tineret”, şi-a exprimat el convingerea.