Aceasta lipsa de munca este "consecinta unei alegeri mondiale", a unui sistem economic in care "banul este cel care comanda", a adaugat el, adresandu-se celor catorva mii de persoane la Cagliari.

Dupa ce a evocat "suferintele" traite de "tinerii fara loc de munca, de persoanele in situatii precare, antreprenori si comercianti care se chinuiesc sa mearga inainte", Suveranul Pontif s-a indepartat de la discursul oficial pentru a vorbi despre propria sa experienta.

"Este o realitate pe care am cunoscut-o in Argentina. Eu nu am experimentat propriu-zis aceasta suferinta (a lipsei de munca, n.red.), dar familia mea, da", a afirmat el.

"Tatal meu a plecat din Argentina, pentru a-si incerca sansa in America, a suferit in timpul teribilei crize din 1929 in cursul careia a pierdut totul", a continuat el, precizand ca nu a trait direct aceasta situatie, deoarece nu era nascut in perioada respectiva (el este nascut in 1939, n.red.).

Dar "am resimtit aceasta suferinta pe toata durata copilariei, i-am auzit vorbind", a adaugat el, referindu-se la parintii sai.

Reluandu-si discursul, el a vorbit despre "curajul" care li se cere somerilor si familiilor lor. Dupa ce a evocat vizita sa de la inceputul lui iulie pe Insula Lampedusa, pentru a se intalni cu imigrantii in cautarea unei vieti mai bune in Europa, Papa a subliniat ca si acolo a intalnit suferinta.

"Aceasta suferinta sfarseste prin a ascunde speranta, aceasta lipsa a muncii conduce la a te simti fara demnitate", a afirmat el.

Suveranul Pontif si-a incheiat discursul printr-o rugaciune, inainte de a se intalni cu muncitorii si sindicalistii din Sardinia si de a merge la sanctuarul Madonna di Bonaria, unde a oficiat o slujba in jurul pranzului.