In definitiv, presa in Kuwait este libera pana cand ajunge la emir. Seicul, Constituţia, sistemul judiciar sau "convingerile intime ale poporului" nu sunt subiect de critica, legea o interzice.

Dar curand aveam sa descopar ca pe seicul Amir Sabah nu doar ziaristii il numesc afectuos "Baba" ("Tata"), ci si multi dintre kuwaitienii obisnuiti pe care i-am intalnit sambata, sarbatorind o Zi Nationala "3 in 1" (50 de ani de la independenta, 20 de ani de la eliberarea de irakieni, 5 ani de cand conduce seicul Amir).

"Tata Amir este bun la inima si prietenos", ma asigura Muslah , privindu-ma prin ochelarii sai de soare de firma, in care se reflecta desertul. Mi-i prezinta mandru pe sotie, copii si pe cumnatul sau care lucreaza la Ministerul Energiei si Apelor pe un salariu de 6000 de dolari. "Adevarul e ca aici sunt atat de multi bani, tara asta e atat de bogata, incat ar fi si culmea sa nu dea..."

Citeste reportajul complet pe gandul .info