''La 30 martie 2019, Regatul Unit va ieşi din UE şi va deveni o ţară terţă. Acest fapt va avea repercusiuni asupra cetăţenilor, întreprinderilor şi administraţiilor publice, atât din Regatul Unit, cât şi din UE. Aceste repercusiuni sunt variate, de la noi controale la frontiera externă a UE cu Regatul Unit, la valabilitatea licenţelor, a certificatelor şi a autorizaţiilor eliberate de Regatul Unit, precum şi la norme diferite pentru transferurile de date'', menţionează Comisia Europeană.

Textul prezentat joi invită statele membre şi entităţile din sectorul privat să accelereze ritmul pregătirilor lor şi răspunde solicitării formulate în luna iunie de Consiliul European (articolul 50) privind intensificarea pregătirii la toate nivelurile şi în vederea tuturor rezultatelor.

''Întrucât tot nu este încă sigur că la data menţionată (30 martie 2019, n.r.) va exista un acord de retragere ratificat sau ce va conţine acesta, se fac pregătiri care sunt menite să încerce să se asigure că instituţiile UE, statele membre şi entităţile din sectorul privat sunt pregătite pentru retragerea Regatului Unit. Şi, în orice caz, chiar dacă se ajunge la un acord, Regatul Unit nu va mai fi un stat membru după retragere şi, prin urmare, nu va mai beneficia de aceleaşi avantaje ca un stat membru. Prin urmare, pregătirea pentru momentul în care Regatul Unit va deveni o ţară terţă are o importanţă deosebită, chiar şi în cazul ajungerii la un acord între UE şi Regatul Unit'', subliniază executivul comunitar.

Comisia Europeană adaugă că pregătirea pentru retragerea Regatului Unit nu este numai responsabilitatea instituţiilor UE, ci este un efort comun la nivel comunitar, naţional şi regional. De asemenea, la acest efort trebuie să participe, în special, operatorii economici şi alte entităţi din sectorul privat.

La 29 martie 2017, Regatul Unit a notificat Consiliului European intenţia sa de a părăsi Uniunea Europeană. Dacă acordul de retragere ratificat nu stabileşte o altă dată sau dacă, în conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de comun acord cu Regatul Unit, Consiliul European nu hotărăşte în unanimitate că tratatele încetează să se aplice de la o dată ulterioară, ansamblul dreptului primar şi secundar al Uniunii Europene va înceta să se aplice Regatului Unit începând de la 30 martie 2019, ora 00:00 (ora Europei Centrale). Regatul Unit va deveni în acel moment o ţară terţă.

Prin urmare, părţile interesate, precum şi autorităţile naţionale şi autorităţile UE trebuie să se pregătească pentru cele două scenarii principale posibile:

- dacă acordul de retragere este ratificat înainte de 30 martie 2019, dreptul UE va înceta să se aplice Regatului Unit şi în Regatul Unit la 1 ianuarie 2021, adică după o perioadă de tranziţie de 21 de luni;
- dacă acordul de retragere nu este ratificat înainte de 30 martie 2019, nu va exista o perioadă de tranziţie şi dreptul UE va înceta să se aplice Regatului Unit şi în Regatul Unit începând cu 30 martie 2019. În acest caz, se vorbeşte despre un scenariu de tipul 'niciun acord' (no deal) sau 'situaţie-limită' (cliff-edge).

În ultimul an, Comisia Europeană a analizat întregul acquis al Uniunii Europene (corpusul legislativ al UE) pentru a verifica dacă sunt necesare eventuale modificări, având în vedere retragerea Regatului Unit. În acest scop, Comisia a adoptat şi va adopta ori de câte ori va fi necesar propuneri legislative specifice şi direcţionate, menite să garanteze că normele UE continuă să funcţioneze fără probleme într-o Uniune cu 27 de membri, după retragerea Regatului Unit. De asemenea, Comisia a publicat peste 60 de avize sectoriale de pregătire pentru a informa publicul cu privire la consecinţele retragerii Regatului Unit în absenţa unui acord de retragere.

În fine, până la 30 martie 2019, cele două agenţii cu sediul la Londra (Agenţia Europeană a Medicamentului şi Autoritatea Bancară Europeană), precum şi alte organisme cu sediul în Regatul Unit, cum ar fi Centrul de monitorizare a securităţii Galileo, vor părăsi Regatul Unit, iar o serie de sarcini efectuate de autorităţile britanice vor trebui, de asemenea, să fie reatribuite în afara Regatului Unit.