De 16 ani nemtoaica duce o viata lipsita de stres, griji, dar si fara bani. Si nu se plange niciun moment, ba din contra, ii sfatuieste pe toti corporatistii care “nu mai au timp sa respire” sa renunte la stilul de viata bolnavicios, sa renunte la „sclavia banilor” si sa traiasca asa cum isi doresc, relateaza Business Insider.

Intrebarea tuturor este, fireste, „Cum reuseste?” Cum poate trai cineva fara bani in secolul XXI? Germanca Heidemarie Schwermer a aflat raspunsul. Totul a inceput in urma cu 16 ani. Trecuse de 54 de ani cand Schwermer s-a hotarat sa-si schimbe viata: a demisionat de la cabinetul de psihoterapie la care lucra si si-a pus in gand sa duca o viata libera, a povestit ea intr-un interviu acordat Business Insider.

Mai mult, stilul ei de viata a reprezentat si subiectul unui documentar, „O viata fara bani”, ce a fost realizat dupa povestea nemtoaicei. Heidemarie Schwermer n-a privit inapoi cand a renuntat la cash, carduri, cecuri si alte mijloace de plata, care „o sufocau in fiecare zi”. Curand va impli 70 de ani si marturiseste ca nu regreta pasul facut. De fapt, regreta ca n-a facut asta mai devreme.

O viata fara bani

In timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial, familia sa a fugit din Prusia in Germania. Se intampla in 1940 cand tatal lui Heidemarie devenea proprietarul unei cafeterii. Nu stateau excelent cu banii, dar si-au permis sa angajeze o bona si un gradinar in casa in care locuiau. „Am trait foarte bine in vremea aceea, dupa care am ajuns la sapa de lemn. Apoi am devenit bogati din nou. A trebuit sa luptam din greu pentru ceea ce aveam. In permanenta aveam grija de capitalul nostru, indiferent daca eram instariti sau saraci”, a povestit germanca.

De-a lungul vietii Heidemarie a inceput sa fie tot mai interesata de a gasi diverse metode de trai fara a avea nevoie de bani. Fosta profesoara si psihoterapeut, Schwermer a infiintat in 1994 primul cerc de schimb de exeperiente din Germania, numit „Ofera si primeste esentialul”. Grupul sau ajuta membrii locali sa ofere servicii precum curatenie, ingrijirea copiiilor sau a bolnavilor in schimbul bunurilor materiale. „Incepeam sa observ ca aveam nevoie de tot mai putini bani, pe masura ce timpul trecea”. „Asa mi-a venit ideea sa traiesc un an de zile fara bani”, continua nemtoaica.

Femeia mai incercase de cateva ori miscarea, dar nu i-a reusit pana cand o prietena a intrebat-o daca putea sa locuiasca timp de trei luni in casa sa, intrucat se confrunta cu probleme in familie. „Am spus: <<Asta e momentul. Acum chiar trebuie s-o fac>>”, le-a marturisit germanca jurnalistilor de la Business Insider.

Si-a vandut toate lucrurile materiale, inclusiv apartamentul, absolut tot ce nu incapea intr-o mica valiza. Si-a planificat o experienta care sa dureze doar 12 luni, in care sa-si demonstreze ei insasi ca poate supravietui fara cea mai cautata marfa de schimb din lume. Calatoria aceea a devenit insa un stil de viata, care dureaza de mai bine de 16 ani. „Am vrut doar sa experimentez acest lucru, doar ca anul acela am descoperit o noua viata. Atunci mi-am dat seama ca nu mai voiam sa intorc la vechea mea viata.”

Nici familia si nici prietenii nu au insotit-o in marea incercare. A pornit singura in ceea ce avea sa fie calatorii vietii sale. Timp de un an de zile Heidemarie si-a vazut de cateva ori cei doi copii, dar si cei trei nepoti. Femeia marturiseste ca acestia au incurajat-o pe parcurs sa continue sa duca o viata libera, un fel de „dute-vino”. „Astazi sunt mandri de ceea ce fac si stiu ca o asemenea existenta este suficienta pentru oricare dintre noi”, adauga femeia.

Heidemarie a divortat de sotul sau in urma cu 40 de ani si nu s-a recasatorit intre timp. Spune ca nu s-a grabit si nici nu s-a concentrat pe acest lucru. „Daca se va intampla vreodata, n-o sa spun <<Nu>>. Lucrurile astea se intampla. Uneori iti ies bine, alteori nu. Asa e viata”, spune ea franc.

Si-a donat pensia

Germanca n-a fost interesata nici de banii care i s-ar fi cuvenit dupa peste 30 de ani de munca. Si-a donat pensia si este de parere ca varsta pe care o are nu o impiedica sa faca tot ce doreste: „Cei mai multi oameni de varsta mea se odihnesc in gradina, au grija de nepoti, duc o viata de pensionari. Mie imi place sa calatoresc, sa merg dintr-un loc in altul.”

La inceputul aventurii, Heidemarie facea munci menajere, precum curatenie in vile, se ocupa de gradinarit pentru a castiga bani sa se intretina. Pe parcurs insa, a renuntat complet la bani. Astazi nu le cere nimic in schimb celor carora le face diverse favoruri.

Niciodata nu impacheteaza prea multe lucruri in bagajele sale. Cand se schimba anotimpurile isi doneaza hainele vechi si asteapta sa colecteze unele noi. Primeste lucruri de la gazdele sale, de la prieteni. Ii place sa spuna ca primeste „miracole” in loc de acte de caritate.

„Vad o multime de miracole in viata de zi cu zi. De exemplu, la inceput am descoperit mancarea. Oamenii de pe strazi veneau si-mi aduceau diverse mancaruri, oamenii pentru care <<lucram>> procedau la fel”, adauga germanca.

Desi duce o viata lipsita de stres, Heidemarie are un program destul de strict. Dupa o saptamana petrecuta intr-un loc isi ia bagajul si pleaca in alta parte. De regula, traseul sau variaza de la locuri in care le vorbeste europenilor despre stilul sau de viata si pana la promovarea unei existente fara bani, ocazie cu care a fost facut si un documentar.

Singurele plati pe care le accepta sunt cele care ii acopera deplasarile cu trenul si masa. „Intotdeauna ma gandesc cum as putea sa imbunatatesc unele lucruri in lume. Ma consider un porumbel de pace. Merg din casa in casa si le impartasesc oamenilor din filozofia mea.”

In ciuda a ceea ce face, Heidemarie nu este straina de ceea ce se intampla in lume in fiecare zi. Citeste presa, dar nu-i place sa apara prea mult in media. De pilda, ultimul interviu televizat pe care l-a dat a fost acum cativa ani, pentru postul italian RAI TV.

Femeia povesteste cum si-a facut o multime de prieteni in diverse colturi de lume si cum, atunci cand acestia se simt frustrati cu vietile lor o cheama in vizita. Merge la ei, dar refuza deseori sa ramana mai mult decat este cazul. „Spun <<Nu>> pentru ca nu pot ramane. Simt ca trebuie sa merg inainte. Jobul meu este sa impartasesc asta tuturor oamenilor din lume, nu doar unora”, apare justificarea.

In documentarul „O viata fara bani” germanca poate fi vazuta cautand resturi de fructe si legume din piete, intreband vanzatorii daca au marfa mai putin proaspata, de care se pot lipsi si pe care au de gand s-o arunce. Nu-i place insa sa fie numita „om al strazii”: „Nu ma puteti compara cu un cersetor, cu un om al strazii. Ei nu sunt bine intentionati, nu sunt placuti ori invitati sa locuiasca in casele altor oameni”, spune Heidemarie.

„Cred ca este vital sa observam ca suntem toti facuti din acelasi aluat si ca intreaga lume functioneaza ca un singur organism. Suntem ca niste mici celule si trebuie sa lucram impreuna, sa colaboram pentru o buna functionare”, incheie Heidemarie Schwermer.