Tinerii nu vor sa fie fierari, pentru ca li se pare o munca foarte grea. Si nu-i intereseaza ca ar putea castiga bani frumosi din restaurarea caselor traditionale, daca ar invata sa lucreze cu fierul.

Sunt deja 70 de ani de cand nea Mishi potcoveste toti caii din Apata, judetul Brasov. Isi prezinta mandru feroneria de la poarta bisericii, care a iesit din mana lui cu multi ani in urma. Sunetul de ciocan va inceta sa se mai auda din atelierul lui. Nea Mishi a avut de-a lungul timpului cativa ucenici, dar toti au renuntat pe motiv ca meseria de fierar e prea grea.

Mihai Veres, fierar: "Meserie un pic mai grea, mai murdara, dar e si banoasa, e buna meseria. Cine cumpara sculele mele poate sa traiasca si sa castige bani in casa lui si pensie poate sa castige si tot. Ar fi pacat sa arunc sculele la fier vechi, mare pacat."

Nea Mishi are un singur regret: ca nu a putut da mai departe in familie pasiunea lui pentru fierul incins. Are doua fete, un baiat si mai multi nepoti, dar toti si-au ales alte meserii.

Margit Veres, sotia fierarului: "Nici mie nu mi-a placut sa bata la ureche 80 de ani. Dar e o meserie frumoasa. Lui ii place foarte mult. Ii place, dar degeaba, daca nu a mostenit nimeni."

Ucenicii sunt rari peste tot in zona. Fara urmasi, toti mesterii satului si-au inchis la batranete atelierele.

Tinerii care nu au un loc de munca nu sunt dispusi sa invete meseria fieraritului.

Tanar: "Nu este o meserie de viitor. E ceva ce a fost odata, acuma, e cu totul altceva. Nu muncesc, dar nu m-as baga. Nu, trebuie sa fi facut pentru asa ceva."

Dupa ce a auzit ca la Viscri casele traditionale restaurate sunt apreciate, Nea Mishi si-a facut sperante. Are de gand sa mearga in satul iubit si de Printul Charles, ca sa caute un tanar dispus sa invete tainele fieraritului.