Dupa 10 ani de la semnarea documentului si 8 ani de la intrarea efectiva in UE, Romania a facut o serie de progrese, dar ramane la coada UE in diverse domenii, precum transporturi, sanatate si educatie, arata datele Eurostat.

Iar obiective majore, precum intrarea in Schengen si zona euro, nu au fost atinse, si MCV ramane in continuare in picioare, comenteaza Mediafax.

Presedintele Klaus Iohannis a salutat momentul, subliniind ca semnarea Tratatului de aderare a venit "dupa un proces dificil de negocieri care a marcat transformari profunde in multe domenii ale vietii economico-sociale".

"Acest moment a insemnat recunoasterea faptului ca Romania era pregatita sa devina membra a Uniunii Europene, sa se alature unui spatiu de valori definit de democratie, stat de drept, economie de piata, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului", se arata in mesajul prezidential.

Dincolo insa de meritele Romaniei si ale Bulgariei - ambele semnand Tratatul de aderare la 25 aprilie 2005 - acest moment dar si cel al aderarii, care avea sa survina doi ani mai tarziu, pe 1 ianuarie 2007, ilustreaza si vointa politica a UE de a include in spatiul comunitar fostele tari din Pactul de la Varsovia.

Fata de celelalte tari din fostul bloc estic care, fie au depus cererea de aderare cu un an mai devreme, fie in acelasi an, sau chiar un an mai tarziu (Cehia si Slovenia), si au reusit sa adere in 2004, Romania si Bulgaria au avut nevoie de inca trei ani pentru fi primite in UE.

Justitia si afacerile interne, capitolul la care s-a impotmolit Romania

Romania a depus cererea de aderare la Uniunea Europeana in 1995, iar in 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotarat deschiderea negocierilor cu o parte dintre statele care depusesera cererea de aderare, intre care si Romania. Negocierile au fost deschise in prima jumatate a anului 2000 si s-au derulat pana la sfarsitul anului 2004, cand Consiliul European a marcat incheierea negocierilor.

In 1997, Consiliul a stabilit o procedura de derulare a negocierilor de aderare a statelor care doresc sa devina membre UE. Conform acestei proceduri, Comisia Europeana propune pozitii comune de negociere pentru UE, la fiecare capitol cu privire la temele de competenta comunitara.

Pozitiile de negociere sunt aprobate in unanimitate de catre Consiliu si sunt prezentate de catre presedintia Consiliului de Ministri. Ritmul negocierilor este dictat de gradul de pregatire a statului candidat si de complexitatea subiectului, astfel ca este imposibil de apreciat durata procesului de negociere pentru fiecare stat candidat.

Rezultatele negocierilor sunt incorporate in proiectul Tratatului de aderare, care este supus spre aprobare Consiliului si apoi Parlamentului European. Dupa semnare, Tratatul de aderare este supus spre ratificare statelor membre si statului candidat.

Cele 31 de capitole de negociere au rezultat ca urmare a divizarii (din ratiuni metodologice) a acquis-ului comunitar, care reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune ce unesc statele membre in cadrul Uniunii Europene. Capitolele constituie cadrul de negociere dintre statele candidate si Uniunea Europeana si in momentul in care se ajunge la o pozitie comuna intre statul candidat si Uniunea Europeana, capitolul respectiv se considera inchis provizoriu.

Unul dintre cele mai importante capitole este cel cu nr. 24: Justitia si afacerile interne. Tocmai la acest capitol "s-au impotmolit" Romania si Bulgaria, iar liderii europeni au fost nevoiti sa gaseasca o solutie pentru a le putea integra in Uniune. Asa a fost creat celebrul Mecanism de Cooperare si Verificare (MCV) pentru a monitoriza progresele inregistrate dupa aderare in cadrul reformei sistemului judiciar si in lupta impotriva coruptiei si a criminalitatii organizate, domenii in care cele doua tari inregistrau inca probleme la momentul semnarii Tratatului si al aderarii.

Aderarea la spatiul Schengen si adoptarea euro au ramas in ceata

Romania mai are inca procese de integrare nefinalizate: aderarea la Spatiul Schengen si adoptarea monedei unice, autoritatile romane renuntand, in cazul ambelor, sa mai avanseze termene clare.

Dincolo de sistemul judiciar, pentru care Romania a inceput sa fie data drept exemplu, nici Bucurestiul, nici Sofia nu reusesc sa urce din coada clasamentului european fie ca este vorba de educatie, sanatate, protejarea mediului sau infrastructura.

Diversele statistici Eurostat plaseaza, de obicei, cele doua tari pe ultimele locuri in UE, inclusiv in ceea ce priveste standardul de viata, astfel ca numerosi romani si bulgari, mai ales dupa liberalizarea completa a pietei muncii, pleaca in alte state europene pentru un trai mai bun, iar sondajele din ultimii ani arata ca in special tinerii sunt determinati sa plece in strainatate.