Să le luăm pe rând și să le demontăm, pentru a nu da cu piciorul unei ocazii care ți-ar putea îmbunătăți viața:

Nu știu limba țării respective

Evident, e primul obstacol la care te gândești. Chiar dacă locul de muncă oferit este într-o țară vorbitoare de engleză, limbă pe care aproape toți o știm, în oarecare măsură, îți pui problema dacă te vei descurca. Să admitem că ar fi adevărat. Dar cine te oprește să o înveți mai bine, dacă asta e singura grijă? Mai ales că, în ziua de astăzi, sunt numeroase modalități prin care poți face asta. Pentru autodidacți, există internetul, unde se găsesc cursuri pentru aproape orice limbă vorbită pe pământ.
 
Pentru cei care vor să învețe repede, de la specialiști, se organizează cursuri de limbi străine, chiar și specializate pe diferitele domenii de activitate în care ai putea lucra. De exemplu, lucrezi în domeniul medical și vrei să te muți în Germania? Există cursuri de limba germană pentru cei care vor să fie asistenți medicali în Germania. Și tot așa. De multe ori, cei care recrutează sau chiar angajatorii organizează asemenea cursuri.
 
Dacă nu sunt destul de bun?
 
După ce ai depășit obstacolul comunicării, intervine partea profesională. Atunci te întrebi dacă vei face față cerințelor, dacă te vei ridica la nivelul așteptărilor angajatorului, dacă ești destul de bun pentru asta. Ideea asta trebuie să dispară, pentru că nu îți face niciun bine și te limitează din start. De regulă, dacă NU te consideră destul de bun, nu te angajează deloc.
 
Se presupune că știu mai bine de ce au nevoie și că, dacă te-au ales, ești ceea ce le trebuie. Există întotdeauna un interviu, ori cu firma de recrutare de aici, ori direct cu angajatorul, ori cu amândoi. Ai un CV în care se pot vedea studiile și experiența. Și, la nevoie, poți urma un curs acreditat și recunoscut internațional de calificare/recalificare. Tot, de regulă, nu angajează nimeni pe ochi frumoși. Dacă totuși o face, abia atunci ar trebui să îți pui niște întrebări.
 
Unde o să locuiesc? Îmi permit o chirie?
 
Ei, da! Asta e o întrebare importantă. Dar ai mai multe variante ca să n-o transformi într-un motiv de rămas acasă. Dacă ai ajuns în acest punct, ar trebui să ai o ofertă financiară din partea angajatorului. În cazurile fericite, ar putea cuprinde o locuință de serviciu, o sumă destinată plății chiriei sau o subvenție pentru o parte din ea. Sau nimic, situație în care trebuie să te descurci singur. Dar, știind ce sumă ai la dispoziție, poți căuta, pe internet, o locuință care se încadrează în buget. 
 
Dacă închiriezi pe termen mai lung, poți chiar negocia cu proprietarul sau agenția imobiliară condiții mai bune. Totodată, ar fi indicat să cauți și ce alte cheltuieli obligatorii sunt în țara respectivă: utilități, mâncare, transport. 
 
Dacă nu mă adaptez?
 
Exceptând situația în care pleci în Asia, sau în alte asemenea zone în care totul e complet diferit, adaptarea nu e chiar o atât de mare problemă. Chiar dacă la început ești singur printre străini, treptat, o să cunoști  alți oameni. Îți faci prieteni, ieși în oraș. O să înveți lucruri noi despre cultura și tradițiile locului. Și aici și acolo, viața decurge la fel. Job-acasă, job-acasă. Ce ar putea fi atât de rău?
 
Îmi vor lipsi familia și prietenii!
 
Da, e un subiect delicat și, pentru mulți, scuza sau motivul suprem invocat ca să nu plece la muncă în străinătate. Dar, dacă relocarea este permanentă sau pe termen lung, ia în calcul varianta să te muți, cu tot cu familie. E un pic mai complicat, dar e realizabil. Iar pentru dorul de prieteni există mereu apeluri video. Plus zboruri low-cost, atunci când chiar nu se mai poate.
 
Dacă ai ajuns aici, înseamnă că ai parcurs tot articolul de față. Care poate te-a ajutat să vezi cu alți ochi problemele pe care credeai că le implică un job peste hotare. E vorba doar de cum pui problema. Și de a nu rata ocazia care-ți poate schimba viața.