În magazinele de profil poți găsi vată minerală de diverse dimensiuni, însă cineva mai puțin inițiat va fi pus în încurcătură de faptul că aceasta este disponibilă în două variante. Astfel, există vată minerală de sticlă și vată minerală bazaltică, iar mulți încă nu sunt pe deplin lămuriți asupra asemănărilor și deosebirilor dintre cele două materiale.

În acest scop, ne-am gândit să facem o sinteză a răspunsurilor la cele mai frecvente întrebări pe acest subiect.

Cum se obțin cele două materiale?

 

Procesul de producție al vatei de sticlă este similar cu cel al vatei bazaltice, diferind doar materialele folosite, mai exact sticla și nisipul în primul caz, și bazaltul în al doilea. Acestea se topesc la temperaturi mari în furnale, până când se transformă în fibre care se adună apoi sub forma unor scame. Peste aceste scame se adaugă un aditiv și se amestecă până când se formează straturi care se așează unul peste altul până se obține grosimea dorită. Se mai adaugă substanțe care să protejeze materialul de umezeală, iar la final, vata de sticlă sau bazaltică se taie în plăci de diferite dimensiuni.

Care sunt caracteristicile principale?

 

Deși fac parte din aceeași categorie și se produc în mod similar, cele două tipuri de materiale se deosebesc printr-o serie de caracteristici după cum urmează:

- Vata de sticlă – este un material flexibil, ușor și maleabil, ceea îl face foarte ușor de manevrat și montat, chiar și în spațiile mai înguste sau greu accesibile.

- Vata bazaltică – de această dată este vorba de un material mai rigid și cu o greutate mai mare, însă aceste caracteristici nu reprezintă un dezavantaj față de vata de sticlă. Un alt amănunt care le mai diferențiază constă în faptul că vata bazaltică nu se tasează și nu își modifică forma în timp.

În ce zone pot fi montate?

 

Prin prisma caracteristicilor prezentate mai sus, vata de sticlă și cea bazaltică au zone diferite de aplicabilitate. Astfel, vata de sticlă este recomandată pentru izolarea acoperișurilor pe interior și a pereților despărțitori, construiți din profile din plăci de rigips.

De cealaltă parte, vata bazaltică se folosește cu preponderență pentru izolarea pereților exteriori, a mansardelor, pardoselilor, teraselor pereților de compartimentare și a plafoanelor false. Este vorba de spații care necesită o rezistență mai mare, iar din acest punct de vedere, vata bazaltică este net superioară celei de sticlă.

Ce proprietăți le recomandă?

 

Ambele categorii au calitățile necesare unui bun material izolant, existând și în această privință anumite diferențe.

- Performanța termică – ambele categorii oferă o gamă diversă de variante de produse, cu mențiunea că în cazul vatei de sticlă, acestea sunt mai numeroase. Din punct de vedere al performanței termice, sunt apropiate, însă vata de sticlă are avantajul că este mai ușoară, în comparație cu un produs similar din vată bazaltică.

- Izolarea fonică – din acest punct de vedere, vata bazaltică are proprietăți fonice superioare vatei de sticlă.

- Rezistența la foc – ambele materiale sunt ignifuge, ceea ce înseamnă că rezistă la temperaturi ridicate, fără să ia foc. Totuși, vata bazaltică are un punct mai ridicat de topire, ceea ce o face să reziste la temperaturi de până la 1000 de grade Celsius, în timp ce vata de sticlă rezistă până la 6000 de grade.

Așadar, este greșit să spunem că unul din cele două materiale este mai bun sau mai prost decât celălalt, pentru că fiecare are propriile caracteristici care îl recomandă pentru anumite tipuri de izolații. În concluzie, în loc să concureze, vata de sticlă și vata bazaltică se completează, împreună realizând cel mai bune izolații termice.