Dupa ani de zile petrecuti printre straini, dupa cursuri predate de profesori cu notorietate, dupa experiente profesionale in cadrul unor multinationale, vor sa se intoarca acasa. In Romania cea plina de contraste, dupa cum ei insisi povestesc. Vor sa schimbe lucrurile, sa arate ce au invatat in Occident.

Cristinel Stoica, masterand la Harvard: “Am vrut sa studiez la cele mai bune universitati din lume pentru ca la intoarcerea in tara sa am si pregatirea necesara, nu doar vointa de a schimba ceva“

“De mic am fost fascinat de istorie si mi-am dorit sa devin politician. Am invatat de la o varsta foarte frageda ca cei mai buni politicieni pe care i-a avut Romania in unica sa perioada de glorie política si diplomatica, perioada interbelica, au fost in marea lor majoritate educati in afara tarii. Fie ca vorbim de fratii Bratianu,  Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu sau Iuliu Maniu, toti au studiat sau au facut cercetare in Europa de Vest, la Sorbona si alte universitati considérate cele mai bune la acea vreme. Urmand exemplul lor, am vrut sa studiez la cele mai bune universitati din lume pentru ca la intoarcerea in tara sa am si pregatirea necesara, nu doar vointa de a schimba ceva”, isi incepe istorisirea Cristinel Stoica despre motivele care l-au determinat sa aleaga sa studieze peste granite.

Nascut la Braila, cu parinti fara studii superioare, din mediul rural („doar tata are bacul luat”), Cristinel a ales un alt destin pentru el. A aplicat la institutii de prestigiu, clasate in Topul 500 Universitati. A fost acceptat cu bursa la Stanford University, pe care a absolvit-o anul trecut cu onoruri in Stiinte Politice. Astazi este masterand in anul doi la cea mai buna universitate a lumii, Harvard University (SUA), unde studiaza politica publica, „o combinatie de stiinte politice, administratie publica, etica, management, leadership si foarte multe cursuri de matematica aplicata”.

Probabil ca multi nu l-ar intelege, dar marturiseste ca vrea sa revina in tara. „Da, doresc sa ma intorc in Romania pentru a fi profesor universitar”, a declarat acesta intr-un interviu acordat incont.ro.

„Am cheltuit mai putini bani sa studiez la Stanford decat daca faceam facultatea la Bucuresti, la stat”

Bursa de baza de la Stanford in valoare de peste 50.000 de dolari pe an acoperea taxa scolarizare, cazarea, masa, cartile, asigurarea medicala si conexiunea la internet. „Am cheltuit mai putini bani sa studiez la Stanford decat daca faceam facultatea la Bucuresti, la stat, la buget. Competitia pentru a primi bursa a fost una acerba. In anul meu procentul de admitere al studentilor internationali cu bursa a fost de 3%. Pana am terminat facultatea, ei au investit in mine mai bine de 220.000 de dolari, pentru ca bursa s-a marit anual pentru a tine pasul cu inflatia.”

Totodata, Cristinel a primit burse aditionale pentru a participa la diverse programe internationale in opt tari (Mexic, Rusia, Chile, Germania, Cehia, Ungaria, Coreea si China) si cinci state americane (California, Nevada, Louisiana, Illinois si Connecticut).

La Harvard a fost acceptat la un program de masterat cu bursa de merit, in valoare de 60.000 de dolari pe an. „Parintii au fost intotdeauna alaturi de mine si m-au ajutat cat au putut, insa daca nu as fi primit bursa la ambele universitati, nu mi-as fi putut niciodata permite sa studiez la universitati de prestigiu. Suma totala a burselor pe care le-am primit pana acum de la Stanford si Harvard se apropie de 350.000 de dolari, o suma foarte mare pentru familia mea”, marturiseste tanarul.

„In universitatile de top exista codul de onoare, care te obliga la corectitudine in si in afara clasei”

Este de parere ca universitatile americane se ridica la cele mai inalte standarde profesionale. „In primul rand, la toate universitatile de top exista codul de onoare “Honor Code”, care te obliga la corectitudine in si in afara clasei. Studentul e obligat sa nu foloseasca niciun fel de materiale in afara celor autorizate in scrierea unei lucrari. Practic, asta inseamna ca atunci cand esti descoperit ca te-ai inspirat dintro carte, articol sau online esti imediat sanctionat, la prima abatere cu suspendarea pentru cateva zile si F (fail) in cursul respectiv, iar la a doua abatere exmatricularea din universitate”, povesteste tanarul.

„Toate departamentele au detectoare de plagiat ce cauta asemanari intre ce ai scris tu si alte cateva miliarde de texte pe tema respectiva si daca gasesc similitudini necitate esti sanctionat imediat. Saptamana trecuta am citit ca a fost implementat primul detector de plagiat in Romania. In SUA au asemenea detectoare de cateva decenii, de cand se folosesc calculatoarele pe scara industriala”, adauga masterandul la Harvard.

L-a incantat sistemul american, acela de a-si alege singur cursurile pe care sa le urmeze si domeniul in care sa se specializeze. La Stanford, de exemplu, din 180 de credite (fiecare curs are intre 1 si 7 credite, majoritatea in jur de 5), trebuia sa obtina minim 70 din materia de specializare (in cazul sau, stiinte politice) si sa-si aleaga un curs din inginerie, uman, matematica, biologie, stiinte sociale si filozofie. Nu-l obligau sa ia un curs anume, doar sa-si aleaga cate un un curs din domeniile respective.

„La americani te incurajeaza sa incerci cat mai multe lucruri si sa descoperi ce te intereseaza cel mai mult, sa te specializezi pe un anumit domeniu”, povesteste el.

In fiecare an Universitatea Stanford admite in jur de 1.600-1.700 de studenti. „In medie insa, Stanford are sase studenti pe profesor. Cele mai multe cursuri au 10-15 studenti.”

Studentii se impart in doua categorii din punct de vedere al statutului juridic: studenti americani si studenti internationali. Daca la momentul aplicarii, candidatul nu are cetatenie americana si nici rezidenta permanenta in SUA este considerat student international. Cat despre imigrantii cu rezidenta permanenta si/sau cetatenie americana, ei sunt considerati studenti americani.

Considera ca Romania mai are mult pana sa ajunga sistemul educational occidental. „De opt ani incoace, de cand se publica clasamentul Shangai al celor mai bune universitati, tara noastra nu are nicio universitate in primele 500. Romania nu apare cu nicio universitate nici in clasamentul general al universitatilor, nici in cel pe domenii. Este de mentionat ca in clasamentul Shanghai tari ca Ungaria, Polonia sau Rusia, cu care ne place sa ne comparam datorita istoriei recente similare, au fiecare cate 2-3 universitati. In aceste conditii, este evident de ce avem nevoie de persoane educate in strainatate sa se intoarca in Romania”, adauga Cristinel Stoica.

Metodologie occidentala: peste 50 de examene, 0 restante, nota minima de trecere peste 8

La Harvard examenele se desfasoara intr-o maniera total diferita de cea din Romania, spune Cristinel. Profesorul nu sta in clasa in timpul examenului, iar elevii au toti obligatia sa spuna daca unul incearca sa copieze. Daca sunt martori ai incalcarii regulamentului si nu spun, toata clasa e considerata vinovata si, drept urmare, sanctionata in intregime. „Nu exista notiunea de restanta, daca ai picat examenul final repeti tot cursul, iar picat inseamna sub nota 6. In plus, elevii trebuie sa mentina in permanenta media generala peste 8, in caz contrar sunt exmatriculati. De asemea, sesiunea e practic inexistenta, la majoritatea cursurilor studentii fiind nevoiti sa dea examene saptamanal sau cel putin o data la doua saptamani.”

„In primul an de facultate de exemplu eu am avut 53 de examene. Procesul de educatie are loc intr-un mod foarte alert si daca nu inveti cateva zile materia se vede imediat. Un privilegiu important este acela ca esti liber sa iti alegi singur cursurile care vrei sa le urmezi”, adauga tanarul absolvent.

„In afara de viata academica si practicarea anumitor sporturi, studentii sunt incurajati sa se implice in una sau mai multe dintre sutele de organizatii din campus. Practic, pentru oricine se gaseste cel putin o organizatie care sa lupte pentru o cauza care il intereseaza, si daca nu, atunci universitatea ii ofera fonduri sa infiinteze propria sa organizatie. Universitatile de top americane au fonduri de actiuni si investitii plasate in SUA si alte tari, insumand in cazul Stanford peste 16.5 miliarde de dolari, iar in cazul Harvard, 31 miliarde, fiind cel mai mare fond al vreunei universitati. In afara de organizatii, universitatile mai cheltuie fondurile lor si pe burse de studiu sau de cercetare”, continua Cristinel.

Tanarul instruit in State povesteste ca aproape toate universitatile de top din America sunt institutii private non-profit si isi mentin nivelul academic ridicat cu ajutorul absolventilor, care devin personalitati de succes in intreaga lume, in diverse domenii de activitate.

„Majoritatea dintre ei recompenseaza universitatea donand bani, timp sau intorcandu-se sa predea pentru ca urmatoarea generatie sa primeasca aceeasi educatie de calitate pe care au primit-o ei. Practic universitatile traiesc prin absolventii lor si de aceea se straduiesc sa le ofere studentilor cea mai buna formare ca viitori lideri mondiali. Asta, din pacate, e genul de mentalitate care lipseste in universitatile din Romania”, subliniaza masterandul la Harvard University.

De ce a ales strainatatea

Principalul avantaj de a invata la o universitate gen Stanford sau Harvard e ca aduna cei mai buni studenti din toate colturile lumii si in paralel au si cei mai buni profesori. „Printre colegiul profesoral de la Stanford se numara: 18 premianti Nobel, 135 membri ai Academiei Nationale de Stiinta, 82 membri ai Academiei Nationale de Inginerie, 224 membri ai Academiei Americane de Arta si Stiinta, 21 de recipienti ai Medaliei Nationale de Stiinta, 3 recipienti ai Medaliei Nationale de Tehnologie, 26 membri ai Academiei Nationale de Educatie, 41 de membri ai Academiei Nationale de Filosofie, 4 detinatori de premiu Pulitzer, 2 fosti presedinti de stat, 3 fosti secretari de stat (printre care si Condoleeza Rice) si multi altii...”, este explicatia tanarului.

„La Stanford pana si bibliotecarii au doctorat”, adauga Cristinel. „Si in domeniul sportiv Stanford se ridica la cele mai inalte standarde. De Harvard nu mai vorbesc. Universitatea are peste 30 de profesori cu Nobel.”

Unde lucreaza un masterand la Harvard

Pe timpul verii, Cristinel lucreza ca cercetator in domeniul nonproliferarii nucleare la Centrul Belfer pentru relatii Internationale din cadrul universitatii Harvard. „Cercetarea mea se concentreaza pe furtul de uraniu imbogatit, ce a avut loc in Republica Moldova, in 2011. Voi face cercetare in teren in Republica Moldova si in Ucraina cu partenerul meu de proiect, un jurnalist de la Associated Press (AP)”, spune tanarul.

Mathew Bunn este profesorul care-l ajuta in acest moment cu cercetarea. Acesta a facut parte din echipa lui Bill Clinton in anii `90, cand a a coordonat un program prin care toate armele nucleare din fostele RSS-uri au fost transferate in Rusia dupa dezintegrarea URSS.

Si nu vrea sa se opreasca aici. Planuieste sa aplice pe viitor la un doctorat in Stiinte Politice. Nu s-a hotarat inca intre Statele Unite, Anglia sau Australia.

Ce-i lipseste Romaniei: „Momentan suntem pe locul 72 in lume la usurinta cu care se pot face afaceri. Avem mult de lucru”

Este de parere ca Romaniei ii lipseste usurinta cu care sa atraga capital, dar si forta de munca ieftina, o infrastructura pusa la punct si taxele reduse. „Investitorul cand decide unde sa investeasca, se uita la tarile unde poate deschide firma repede si incepe sa faca profit rapid. In momentul de fata in Romania dureaza cam doua luni sa-ti deschizi afacere, in California ai nevoie doar de 24 de ore, in tarile cu cele mai performante medii de afaceri (Singapore, Danemarca, Noua Zeelanda etc.) cateva ore, in medie. De asemenea, in aceste tari sunt implementate sisteme informatice prin care antreprenorul poate sa-si deschida firma foarte rapid online, trimite un formar pe email/website si primeste raspuns. Acest lucru are efect dublu asupra mediului de afaceri: pe de o parte creste viteza cu care pot fi procesate aplicatiile (nu mai e nevoie de munti de hartie, trasportul documentor este practic instantaneu etc.), iar pe de alta parte scade considerabil coruptia.”

De asemenea, reforma fiscala este necesara, spune el. „Reforma fiscala nu inseamna doar cresterea sau scaderea taxelor. Trebuie vazut cate taxe sunt si ce venit provine din fiecare taxa. Daca de exemplu ai 20 de taxe in tara, dar 80% din venit provine din 4 din acele taxe, atunci poti elimina fara probleme 10-15 taxe, si asta va scadea birocratia considerabil.”

„Momentan suntem pe locul 72 in lume la usurinta cu care se pot face afaceri in Romania. Avem mult de lucru”, concluzioneaza Cristinel.

Vrea sa revina in Romania la un moment dat si sa-si deschida un business

„Pentru absolventii de universitati de top din America este foarte usor sa-si obtina rezidenta si sa ramana in SUA daca vor. Desi sunt in SUA de mai bine de cinci ani, nu am aplicat pentru cetatenie si nici pentru rezidenta, am cetatenie romana in continuare, iar rezidenta mea permanenta este satul Lacu Sarat, Comuna Chiscani, judetul Braila”, povesteste Cristinel.

Mai mult, tanarul intentioneaza sa-si infiinteze o companie, dar este secretos cand vine vorba despre domeniul de activitate, motivand ca nu doreste ca altii sa-i fure ideea. Crede insa ca o diploma de la o universitate de top iti deschide practic orice usa. „Nici nu conteaza daca ai urmat cursuri intr-un domeniu si vrei sa muncesti in altul, deoarece ai demonstrat oricum ca ai capacitatea intelectuala necesara daca esti absolvent al unei asemenea universitati”, spune el.

„E greu sa faci bani in mod cinstit. In Romania nu avem antreprenori, ci oameni de afaceri”

Ii admira pe Larry Page si Sergey Brin (fondatori Google), pe Bill Gates (co-fondator Microsoft) si pe regretatul Steve Jobs, co-fondatorul Apple. Din Romania ii numeste pe fondatorii Bit Defender si... cam atat. „E greu sa faci bani in mod cinstit. Cred ca in general in Romania nu avem antreprenori, ci oameni de afaceri.”

Salariu de licentiat in scoli inalte: 14.000 dolari/luna

„In SUA, la facultati de nivel mediu poti castiga relativ usor 5.000 – 10.000 de dolari pe luna. La cele de top, de doua, chiar de trei ori mai mult. Tin minte ca la Stanford, salariul mediu lunar, calculat pentru toti profesorii din universitate, era de 14.000 de dolari pe luna. Evident asta nu include granturile de cercetare pe care le pot primi profesorii pentru a scrie carti, a face experiment etc., care de multe ori pot dubla sau tripla veniturile”, spune Cristinel.

„Cand ma voi intoarce in Romania ca profesor universitar, probabil voi castiga undeva sub 500 de euro pe luna. Strategia mea, insa, e sa aplic pentru burse de cercetare de la UE, burse care se dau direct de la Bruxelles si nu trec prin capitalele tarilor membre UE. Astfel pot ocoli mafia politica din Bucuresti care ca da bani pentru proiecte europene numai prietenilor, rudelor sau celor care dau spaga. UE incearca sa aduca inapoi masele de cercetatori europeni care au plecat in SUA”, adauga tanarul masterand.

Spera sa produca destui bani din cercetare, care sa-i permita apoi sa-si initieze campania politica. „Asta este un plan pe termen lung (10-20 de ani)”, spune el.

Cosmina Dorobantu, doctoranda la Oxford: „In Romania nu am fost incurajata sa pun intrebari, sa analizez critic. Problema noastra este ca multi dintre cei performanti pleaca si nu avem o strategie pentru cum am putea sa ii aducem inapoi acasa”

Cosmina Dorobantu a vrut sa cunoasca o alta cultura, sa invete la perfectie o limba straina si sa interactioneze cu oameni diferiti. „Mi-am dorit sa vad daca ma pot adapta si daca pot face performanta si in alt sistem de invatamant. Studiile in strainatate au fost, pentru mine, o provocare si orice provocare este o oportunitate de a te cunoaste mai bine, de a-ti redefini limitele, de a realiza ca poti ajunge prin munca ta mai departe decat ai crezut ca e posibil”, spune Cosmina.

A plecat pentru prima oara din Romania in 1996. Avea doar 16 ani si castigase una din cele patru burse scoase la concurs pentru elevii romani de clasa a 10-a de fundatia Soros si organizatia ASSIST (American Secondary Schools for International Students and Teachers). Astfel, a facut clasa a 11-a in Statele Unite, la un liceu privat din Toledo, Ohio. S-a intors apoi in Romania sa absolve clasa a 12-a. In 1999, insa, a pornit-o din nou spre State, pentru facultate. De atunci nu a mai revenit in tara decat in vacante.

Universitatea la care studia in Statele Unite le oferea studentilor de anul trei posibilitatea de a face un an in strainatate. Ea a ales Oxford (UK) si spune ca nu a fost dezamagita de rezultat. „Calitatea educatiei, bibliotecile, renumele universitatii, istoria ei de 800 de ani pe care o simti pe fiecare straduta, toate m-au facut sa imi doresc sa ma intorc. Dupa sapte ani, timp in care mi-am terminat facultatea in State si am lucrat la Google, m-am intors la Oxford pentru un program de master in economie”, precizeaza tanara.

Masterul l-a absolvit in vara lui 2010, iar acum este doctoranda in economie, in anul doi, tot la Oxford. Spune ca este o experienta frumoasa, dar cu siguranta nu este reprezentativa pentru sistemul de educatie din Romania. Faptul ca a absolvit liceul in tara, fara sa invete sa scriu un eseu, a fost principalul sau dezavantaj, subliniaza Cosmina.

„In Romania nu am fost incurajata sa pun intrebari, sa analizez critic un argument, sa scriu un comentariu literar al meu. La romana ni se dictau comentariile si noi trebuia sa le invatam pe de rost. La istorie am memorat pagini intregi de date si ani fara sa ne intrebam, vreodata, daca bataliile si sangele varsat in anii respectivi si-au avut rostul. In State, mi-am petrecut primii doi ani din facultate invatand cum sa scriu un eseu, cum sa analizez si sa construiesc un argument, cum sa pun intrebarile potrivite. Americanii si mai tarziu am remarcat ca si britanicii stiau notiunile acestea; crescusera cu ele. Eu a trebuit sa le invat de la zero.”

Recunoaste insa ca educatia primita in Romania i-a adus si avantaje dincolo de granite. „Matematica si stiintele exacte,  asa cum le-am invatat in scoala romaneasca a anilor '90, m-au dus foarte departe. Economia se bazeaza pe matematica si majoritatea studentilor, in State, cel putin, trebuie sa isi aprofundeze cunostiintele de matematica in facultate pentru a face fata cursurilor de economie. Datorita educatiei primite in Romania, eu nu a trebuit sa iau cursuri de matematica in facultate si am terminat cu media maxima la materia mea, economia. La Oxford, la masterat, candidatilor li se cere sa demonstreze ca au studiat matematica la nivel universitar pentru a fi admisi. Mi-a fost de ajuns sa le trimit o scrisoare in care le-am spus ca am terminat liceul la sectia real in Romania”, spune Cosmina.

Momentan, romanca preda statistica in departamentul de economie de ka Oxford, la nivel de masterat. „Cunostintele din acest domeniu le-am cladit aici, dar fundatia solida de matematica, pe care am putut-o cladi, am dobandit-o in liceu, in Romania”, marturiseste ea.

„Nu mi-as ierta vreodata faptul ca nu m-am intors in tara ca sa-mi pun mintea la contributie pentru o zi de maine mai buna”

Si Cosmina vrea sa se intoarca in Romania, iar asta cat de curand. „Dupa aproape 15 ani petrecuti printre straini, cel mai usor mi-ar fi sa raman aici (in afara), pe un salariu decent, sa-mi dau cu parerea despre cat de prost merg lucrurile in tara si sa nu fac nimic ca sa le imbunatatesc. Cu toate ca mi-ar fi usor, nu cred ca mi-as ierta vreodata faptul ca nu m-am intors in tara ca sa imi pun si eu mintea la contributie pentru o zi de maine mai buna”, marturiseste absolventa de Oxford.

Nu este insa de parere ca va avea mai mult succes pentru simplul fapt ca are o diploma de facultate de prestigiu. „Nu vad de ce as avea mai multe sanse de reusita pentru simplul fapt ca pe diploma mea de absolvire apare o stampila cu Oxford. Fiecare ne croim un drum in viata. Ne alegem unde vrem sa ajungem si cum vrem sa ajungem acolo. Eu am ales Oxfordul. Pentru mine, a fost alegerea potrivita. Altii, care s-au aflat intr-o situatie similara cu a mea, au ales alte universitati sau poate au ales sa nici nu mearga la universitate. Nu inseamna ca sunt mai prejos decat mine sau ca au sanse mai mici de reusita. Exista foarte multi oameni de valoare in afara universitatilor renumite, la fel cum exista si oameni cu realizari mai modese in interiorul lor”, adauga ea.  

In afara de studiile de doctorat pe care le urmeaza in prezent, Cosmina preda cursuri de econometrie studentilor de la masterat din cadrul Oxford. Totodata, este cercetator pe probleme economice pentru Tim Harford, comentator pe probleme economice al cotidianului britanic Financial Times.

Doctoratul nu a costat-o nimic, caci guvernul britanic ii plateste taxele de scolarizare. „Britanicii au o organizatie sustinuta din banii contribuabililor, numita Economic and Social Research Council, care finanteaza peste 4,000 de proiecte de cercetare pe an. Unul din aceste proiecte este al meu. Pe langa taxele de scolarizare, imi platesc si un salariu de peste 16.500 de lire pe an, neimpozabil. Cu finantarea pentru doctorat si cursurile pe care le tin pentru departament, primesc, in mana, in jur de 22,500 de lire pe an”, spune aceasta.

Nu intentioneaza sa urmeze si alte cursuri, dupa finalizarea doctoratului. „Ma opresc aici”, spune Cosmina.

„Am intalnit doar o mana de oameni care sa vrea si sa stie sa-si puna ideile in practica”

„Am auzit sute de idei bune de afaceri in Romania, dar am intalnit numai o mana de oameni care sa vrea si sa stie sa-si puna ideile in practica. Adrian Socaciu si Calin Ile fac parte din acesti oameni. Adrian are 24 de ani si in vara anului trecut, imi spunea ca ii se pare inadmisibil ca la noi nu exista conceptul de sport universitar. De ce au americanii campionate nationale universitare de baschet si noi nu? De ce la ei exista o apartenenta a studentilor fata universitatile lor datorita sportului si la noi nu? Mi-a povestit despre viziunea lui de a organiza un campionat national universitar de baschet in Romania. Isi visa, in vara anului trecut, sa adune sub aceeasi umbrela, a sportului universitar, toate organizatiile studentesti din Romania, Ministerul Educatiei, federatiile de sport, consiliile judetene, primariile, presa, reprezentanti ai mediului privat si nu numai”, povesteste Cosmina.

„Am crezut ca ii va lua ani de zile sa puna acest concept in practica. Alaturi de Calin Ile, si-a transformat visul in realitate in mai putin de un an. In mai a avut loc la Bucuresti, in Piata Revolutiei, finala primului campionat national universitar de baschet. Startul acestui campionat a reunit 9.000 de tineri din peste 80 de universitati din tara. Mai mult, cei doi au organizat in premiera si un campionat national universitar de fotbal, care s-a incheiat acum o saptamana la Iasi. Ii admir pe Adrian si pe Calin, deoarece au avut un vis si au stiut sa il transforme in realitate intr-un timp record. Datorita lor, sportul universitar a prins viata in Romania. E o realizare impresionanta si sper ca povestea lor sa inspire alti romani cu idei ambitioase sa le puna in practica”, adauga ea.

„Ar fi nedrept sa spun ca nu am tot ceea ce imi doresc”

Marturiseste ca viata ei este comfortabila in Marea Britanie. „Ar fi nedrept sa spun ca nu am tot ceea ce imi doresc. Cu finantarea pentru doctorat si cursurile pe care le tin pentru departament, primesc, in mana, in jur de 22.500 de lire pe an. Nu este o suma extravaganta, dar m-as putea incadra in acest buget fara mari sacrificii. Am norocul, insa, ca am lucrat la Google cinci ani inainte de a-mi incepe doctoratul, iar investitiile pe care le-am facut in perioada aceea imi permit, daca e nevoie, sa imi depasesc venitul anual.”

In Oxford, Cosmina locuieste cu chirie. „Am trecut de varsta la care as aprecia viata de camin. Pentru studentii care isi doresc sa stea in chirie, preturile sunt rezonabile, mai ales daca sunt dispusi sa stea mai multi intr-o casa. Un apartament cu o camera este in jur de 800 de lire pe luna. O casa cu patru dormitoare este in jur de 1,700 de lire pe luna. La chirie se mai adauga cheltuielile lunare, care sunt undeva intre 100 si 200 de lire pe luna”, spune ea.

Diferentele dintre Marea Britanie si Romania sunt mari, puncteaza Cosmina Dorobantu. „Lasand la o parte bursa de doctorat, care probabil ca este cu mult mai mare decat a unui student din tara, ganditi-va ca pentru cele 6.000 de lire sterline, departamentul imi cere sa tin 12 ore de curs. O simpla socoteala arata ca primesc, in mana, 500 de lire pentru fiecare ora de curs pe care o tin. M-as bucura sa existe profesori in Romania care sa fie platiti la fel de bine.”

Cosmina considera ca problema Romaniei poate face performanta si acasa. „Problema noastra este ca multi dintre cei performanti pleaca si nu avem o strategie pentru cum am putea sa ii aducem inapoi acasa. Stateam de vorba acum cateva zile cu doi colegi de origine turca din departamentul de economie. In cateva saptamani, isi vor sustine lucrarea de doctorat. Sunt printre cei mai buni studenti din departament. Au primit oferte de angajare de la universitati din toata lumea si le-au respins. S-au hotarat, amandoi, sa se intoarca in Turcia. Una din universitatile prestigioase din Ankara i-a curtat mai bine de un an si i-a convins sa se intoarca acasa cu o oferta excelenta: o casa pe campus, masa gratuita si 2.500 de euro pe luna in mana. Iata, deci, ca turcii stiu sa isi convinga oamenii performanti sa se intoarca acasa. Oare cand le vom urma si noi exemplul?”

Alexandra Dobra, masterand Cambridge: „La ora actuala, problema esentiala pentru viitorul Romaniei este cea a diasporei”

Alexandra Dobra s-a mutat din tara de la o varsta frageda, alaturi de mama sa. Astfel, Franta a devenit prima sa tara de adoptie, dupa cum ii place sa spuna. Timp de 12 ani a urmat un curs educational elitist, in cadrul diferitelor scoli internationale din Fontainebleau: École primaire Leonardo da Vinci, Collège International si Lycée Internationnal François 1er. A vrut apoi sa devina un cetatean poliglot, asa ca a ales ca urmeze facultatea in Anglia pentru ca „detine cele mai prestigioasa universitati din Europa”.

S-a specializat in politica si relatii internationale la The University of York. A absolvit cu onoruri, iar din octombrie anul trecut a devenit studenta la Universitatea Cambridge, unde urmeaza un masterat in Relatii Internationale si castiga aproximativ 25.000 de lire sterline pe an lucrand in departamentul de promovare a intereselor guvernul britanic (Foreign and Commonwealth Office).

„In Romania exista mituri create in jurul universitatilor de peste hotare. Ele sunt intretinute si de noi, cei care am studiat peste hotare si care, din diverse motive, nu ne-am expus niciodata punctele de vedere critice. Pe deasupra, trebuie tinut cont de faptul ca in termeni de clasificare, metoda folosita favorizeaza universitatile mari, cum ar fi spre exemplu, Cambridge, Harvard, Stanford, Oxford, Manchester. Trebuie considerat un al doilea element important, anume ca insasi logica competitiva cere ca universitatile mai mici sau mai recente (cotate in « top 100 ») sa fie extrem de dinamice, de multe ori cu mult mai dinamice decat cele care beneficiaza de un trecut cu traditii”, spune Alexandra.

In ceea ce priveste intoarcerea in Romania, tanara spune ca problema nu este una personala, ci tine de oferte si de oportunitatile create. „Revenirea in Romania trebuie sa-mi ofere oportunitatea de a ma angaja deplin, de a-mi actualiza intregul capital”, puncteaza ea.

„La ora actuala, problema esentiala pentru viitorul Romaniei este cea a diasporei. In ciuda procentului ridicat de romani peste hotare, Romania nu dispune de o diaspora in sensul operational al termenului. Cred ca in calitatea mea de dublu cetatean european (romano-francez) care astazi traieste intr-o a treia tara, tot europeana si trebuie sa fie un element catalizator pentru constituirea unei diaspore unite, cu capacitate de executie si influenta”, adauga Alexandra Dobra.

Totodata, tanara crede ca sistemului universitar romanesc ii lipseste un lucru foarte important pentru stimularea educatiei, si anume marketingul.

In afara activitatii studentesti, Alexandra este membra a Ligii Studentiilor Romani din Strainatate, castigatoare a trofeului „Studentul Anului in Europa in 2011”, dar este implicata si in diverse activitati academice si de consultanta. De asemenea, „selectia studentilor este mai degraba de aparenta decat de continut – aceasta realitate este insa valabila la nivel mondial. Sistemul universitar sufera de un fenomen de masificare care aduce dupa sine o inflatie la nivel de diplome oferite pe piata muncii. In perspectiva unor avantaje pe termen scurt, sistemul universitar a fost supus logicii consumerismului. Accesul la sistemul universitar trebuie sa fie un drept si, ca orice drept, trebuie castigat pe baza meritocratiei”.

„Universitatea din Cambridge pune accentul pe munca”, face Alexandra o comparatie cu sistemul anglo-saxon.

In septembrie anul acesta Alexandra isi incepe doctoratul in cadrul Warwich University (UK), unde va cerceta economia politica internationala. „Noul capitalism care se profileaza pe orizont este bazat pe capitalul uman. Aceasta viitoare dezvoltare a capitalismului ma indeamna sa-mi completez intregul ciclu: licenta-masterat-doctorat.”

Tanara masteranda la Cambridge sustine ca „studiile trebuie platite”, dar ca acest efort merita. Este demonstrat ca sistemele in care educatia se plateste sunt cele mai eficiente. Pentru a va raspunde la intrebare, da merita. Orice experienta, efectuata intr-un mediu altul decat cel de origine, aduce cu sine transformari, in general pozitive, pe planul personal.

Aceasta este de parere, insa, ca nicio diploma, in contextual actual, nu garanteaza in sine o oportunitate de angajare sigura. „Sistemul Anglo-Saxon functioneaza pe ideea de competitie meritocratica. In general, potentialul este valorizat si asta presupune ca piata de munca in Anglia este relativ flexibila.”

Alexandra subliniaza ca antreprenoriatul autentic se defineste prin inovatie si impactul pozitiv pe care-l genereaza, dar extinde termenul la liderii politici, economici, din sfera sociala etc. „Din Romania, ii apreciez pe Sorin Burtea, Leon Danaila si Mugur Isarescu. Din strainatate, sunt tentata sa-i citez pe, Andrew Mitchel, Christine Lagarde si Chen Lihua.”

Sebastian Burduja, dublu masterand la Harvard: „Am primit de la viata sanse unice. Trebuie sa dau inapoi cel putin atat cat am primit, iar asta ma motiveaza in fiecare zi”

Sebastian, presedintele Ligii Studentilor Romani din Strainatate, a plecat sa invete la Universitatea Stanford (SUA) in 2004. Voia sa studieze economie si sisteme politice comparate. Recunoaste ca a fost influentat de notorietatea profesorilor din State: „Am avut oportunitatea de a colabora cu unii dintre cei mai cunoscuti specialisti in consolidare democratica si dezvoltare economica.”

Apoi, dupa performantele de la Stanford, a fost acceptat la un dublu masterat in administrarea afacerilor si politici publice la Harvard Business School, respectiv Harvard Kennedy School of Government. „Am fost cel mai tanar absolvent al acestui program, si unul dintre cei trei studenti internationali din totalul de 22 de tineri acceptati la ambele masterate in 2008. Au fost ani de studiu cu enorm de multa munca, dar si satisfactii pe masura, inclusiv oportunitatea de a lucra astazi la Dalberg, in Washington DC, unde colaborez cu organizatii multilaterale majore si guverne ale statelor in curs de dezvoltare”, a povestit Sebastian Burduja pentru incont.ro.

Se declara un mare fan al sistemului american de educatie, sistem care ofera un grad ridicat de libertate in alegerea cursurilor, transparent si obiectiv. „Codul de onoare de la Stanford, spre exemplu, obliga profesorii sa paraseasca sala de curs in timpul examenelor. Nimeni nu copiaza pentru ca te simti obligat fata de principiile morale impuse de universitate de zeci sau sute de ani. In plus, toata lumea intelege ca a copia sau a plagia, dupa caz, inseamna sa te pacalesti pe tine insuti si sa-ti distrugi investitia in propriul tau capital uman”, puncteaza Sebastian.

„La anumite materii, in special stiintele exacte, romanii sunt recunoscuti ca fiind studenti extrem de buni”, spune tanarul, care crede ca si in Romania exista institutii excelente de invatamant, de la scoli si pana la universitati. Marturiseste ca renumele facultatii absolvite nu reprezinta automat siguranta succesului in viata: „Am cunoscut absolventi de Stanford sau Harvard care au ramas cu o simpla diploma, fiind auto-satisfacuti de performanta de a absolvi o universitate de renume. Si am cunoscut enorm de multi absolventi de la facultati clasate mai jos in topurile de profil, care au avut impact major la nivel global”, afirma romanul.

Despre relatiile profesor-elev care se construiesc in facultatile americane, Sebastian povesteste ca sunt unele exceptionale si se bazeaza pe responsabilitate si incredere reciproca. “Am avut sansa de a invata de la profesori celebri, extrem de apropiati de elevii lor. De exemplu, Joseph Bower, o legenda a studiilor de management, Nicholas Burns, un diplomat de cariera cu o activitate impresionanta in Departamentul de Stat, inclusiv in zona Balcanilor de Vest sau David Gergen, consilier a patru presedinti americani, atat republicani cat si democrati. Am avut onorea sa fiu si asistent de curs al profesorului Gergen in ultimul meu an la Harvard”, adauga el.

Bursa universitara de peste 40.000 dolari pe an

Costurile unui an academic la Stanford sau Harvard depasesc 40.000 dolari, dar Sebastian a avut sansa ca cele mai multe dintre acestea sa fie acoperite de bursele obtinute, care au inclus uneori si o remuneratie simbolica pe perioada stagiilor de vara. Diferenta a acoperit-o muncind part-time, atat la Stanford cat si la Harvard, dar si cu sprijinul familiei, careia ii este extrem de recunoscator acum.

„Numai timpul va dovedi daca a meritat, dar sunt constient ca am primit de la viata sanse unice. Crezul meu este ca trebuie sa dau inapoi cel putin atat cat am primit in aceasta lume, iar asta ma motiveaza in fiecare zi.”

S-a gandit sa-si finalizeze cursurile cu un doctorat, in strainatate sau chiar in... Romania. „Mi-ar placea sa fiu student in Romania si cred ca este posibil daca voi avea sansa de a lucra cu unii dintre profesorii pe care ii cunosc si ii respect acasa. Am mai multe idei in legatura cu o posibila teza de doctorat, fie pe guvernare si anti-coruptie, o pasiune mai veche, fie pe impactul noilor tehnologii in procesele politice si administrative ale statelor moderne. Principala limitare o reprezinta costul de oportunitate: un doctorat full-time poate dura si pana la 5-7 ani.”

„Pentru a ajunge la o firma mare de consultanta trebuie sa treci prin 7-10 interviuri extrem de dure”

Liderul Ligii Studentilor Romani din Strainatate sustine ca prestigiul universitatii absolvite reprezinta doar unul dintre criteriile angajatorilor din America si niciodata cel mai important. „Pentru a ajunge la o firma mare de consultanta, de exemplu, trebuie sa treci prin 7-10 interviuri extrem de dure, bazate pe studii de caz si punctate foarte riguros. Cel putin in sectorul in care activez eu, relatiile personale nu conteaza aproape deloc, eventual doar in etapa in care afli despre existenta anumitor oportunitati. Dupa acel pas, esti pe cont propriu. Nicio firma nu-si permite sa angajeze absolventi fara pregatirea necesara, intr-o economie de piata functionala. Asta inseamna meritocratia capitalismului american: daca esti bun, trebuie sa dovedesti constant asta si vei fi rasplatit pe masura.”

„In Romania totul este inca de facut”

Lui Sebastian, asemenea multor altor tineri plecati la studii in afara, ii place sa revina in tara. Dar, spre deosebire de altii ca el, care au gustat din stilul occidental de trai, din viata studenteasca din America, el vrea sa contribuie la dezvoltarea societatii romanesti.

„Mereu ma gandesc la ceea ce spunea Constantin Noica: <<Aici totul este inca de facut>>. Romania are un potential imens si as fi onorat sa-mi aduc o contributie proprie, dupa puterile mele,  la dezvoltarea societatii noastre. Ramane de vazut in ce sector voi activa, dar principalul meu criteriu ramane posibilitatea de a avea un impact pozitiv”, subliniaza Burduja.

„Avem mari carente pe partea de cercetare, un element esential al cresterii economice durabile – esential, insa, de multe ori ignorat si prost gestionat la nivelul politicilor publice in Romania. Se impune sa mizam pe avantajele comparative ale tarii noastre (agricultura, IT) si sa investim masiv in centre de cercetare competitive la nivel mondial”, este de parere tanarul vizavi de situatia din Romania.

In prezent, Sebastian este consultant in Washington, in cadrul biroului Dalberg Global Development Advisors, firma globala de consultanta, specializata in consiliere strategica si strategii de tara pentru organizatii multilateralte (de pilda: Banca Mondiala, G20, Organizatia Natiunilor Unite, World Health Organization etc.).

A fost coleg de camera cu Mike Krieger, co-fondatorul Instagram

Spune ca s-a gandit de multe ori sa fie propriul sau sef : „Sunt foarte multe concepte care se pot adapta din SUA in Romania. Lucrez la cateva idei de acest gen in timpul meu liber, insa m-as bucura si daca se vor implementa mai devreme decat pot eu sa le duc pana la capat. Aceasta este si frumusetea lumii globale in care traim. Avem acces instant la cele mai noi idei si putem sa analizam aproape in timp real daca si in ce conditii au succes.”

Il admira pe Mike Krieger, co-fondator Instagram, aplicatia pe care a cumparat-o Facebook de curand pentru un miliard de dolari. „Pentru mine, un antreprenor excelent este cel care stie sa exploateze oportunitatile existente indiferent de resursele pe care le are la dispozitie – pastrandu-si mereu integritatea si caracterul”, isi motiveaza alegerea. Mai mult, marturiseste ca Mike i-a fost coleg de camera in anul doi la Stanford, iar in timp i-a devenit prieten. „Cred ca el este exemplul cel mai bun ca prin munca si dedicare totul este posibil. Inclusiv un bonus de cateva sute de milioane de dolari la 26 de ani.”

In medie, un absolvent al Harvard Business School castiga in jur de 120.000 - 150.000 de dolari anual, mai ales in domenii precum investitii bancare sau consultanta, spune Sebastian.

„Diferentele salariale intre Statele Unite si Romania sunt inca semnificative, desi in consultanta se castiga destul de bine si la noi in tara. Totusi, sunt putini studenti romani in strainatate care analizeaza lucrurile doar prin prisma veniturilor anuale. Romania este o economie emergenta si promite oportunitati specifice acestei etape in dezvoltarea tarii noastre – sunt costuri si riscuri aferente, fireste, dar pana la urma Romania ramane <<acasa>>”, concluzioneaza Sebastian Burduja.

Doar 30% dintre absolventii universitatilor de top isi deschid propriile afaceri

Aproximativ 30% dintre absolventii universitatilor prestigioase isi deschid propriul business, in timp ce 70% se angajeaza in multinationale, spune Cristinel Stoica, masterand la Harvard. „Sunt foarte multi care le fac pe amandoua. Se angajeaza pentru ca castiga mai multa experienta, ulterior isi dau demisia si isi fac firma lor. Foarte cautate sunt joburile la Google de exemplu pentru cei care vor sa-si deschida ulterior companie proprie”, adauga tanarul.

Universitatea promoveaza crearea de relatii intre studenti si absolventi cu scopul de a-i ajuta pe studenti sa-si gaseasca slujbe la nivel inalt si bine platite si pe absolventi sa gaseasca angajati calificati. „Spre deosebire de majoritatea romanilor eu nu doresc sa raman in SUA si sa ma angajez la o companie, ci vreau sa ma intorc in Romania pentru a preda stiinte politice si ulterior pentru a face politica. Si in acest sens universitatea m-a ajutat foarte mult punandu-ma in contact cu diversi actuali sau fosti politicieni americani”, adauga Cristinel.

Printre companiile infiintate de stundenti sau absolventi ai Universitatii Stanford, de pilda, se numara: Hewlett-Packard, Nike, Sun Microsystems, Nvidia, Yahoo!, Cisco Systems, Electronic Arts, Google sau YouTube.

Nu in ultimul rand exista o serie de absolventi de „scoli inalte”, care dupa finalizarea studiilor prefera sa se implice in activitati filantropice in diverse colturi ale lumii. Asa numitele „start-up-uri umanitare”, care atrag investitii in folosul comunitatii.

Ca Alexandra, Cosmina, Cristinel sau Sebastian mai sunt zeci de mii de tineri romani, care au ales drumul strainatatii pentru a-si croi un drum. Cativa dintre ei au vrut sa se intoarca „acasa”, convinsi ca pot schimba ceva din mediul romanesc, datorita experientelor traite peste granite. Mare parte din ceilalti n-au fost insa determinati sa revina in tara.  Poate n-au crezut in potentialul Romaniei, poate nici n-au vrut sa mai creada. Poate au ales pur si simplu o cale mai usoara si mai buna pentru ei. „Problema noastra este ca multi dintre cei performanti pleaca si nu avem o strategie pentru cum am putea sa ii aducem inapoi.