Astazi ati aflat povestea combinatului chimic Tarnaveni, o bomba ecologica care poate exploda in orice moment. Locul arata ca dupa un cataclism, populat de sute de suflete chinuite care scormonesc dupa fier vechi. O ruina intinsa pe 150 de hectare, un loc in care indiferenta justifica hotia.
 
La 45 de kilometri de Targu Mures, in Tarnaveni, complexul chimic care a stat la baza dezvoltarii orasului isi traieste ultimele zile. Dupa o istorie intinsa pe aproape 100 de ani, intreprinderea este rasa de pe fata pamantului, bucata cu bucata.
 
Intemeierea industriei aici a fost facuta de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, cand la Tarnaveni se rafina aurul. In perioada comunista, combinatul chimic s-a dezvoltat spectaculos producand o gama larga de produse pentru diversele industrii din acea perioada: de la substante pentru tabacarie, la insecticide sau tratamente pentru arbori ori baze pentru vopseluri in industria constructoare de masini.
 
Tarnaveniul numara in 1990 peste 30.000 de locuitori. Un oras monoindustrial cu o evolutie dramatica. Acolo sunt acum sub 20.000 de suflete si singura crestere demografica este in fosta colonie muncitoreasca.
 
O comunitate intreaga de romi s-a dezvoltat in jurul combinatului. Nimeni nu stie exact cati sunt. Daca unii au lucrat chiar pe platforma industriala, altii au venit atrasi de metalul care le putea asigura traiul zilnic. S-au adus unii pe altii si acum sunt cu miile. Barbati, femei, copii intr-o imagine comuna din Romania anului 2014.
 
 
Copii sunt deprinsi de mici cu munca intre ruine. Barosul pare usor pentru pustii de 12 ani. Vin aici sa munceasca cot la cot cu adultii, ca intr-o joaca, fara a constientiza ca fura, fara a-si ridca privirea spre ziua de maine.
 
In urma termitelor umane ramane un teren sterp si zeci de hectare de teren poluat. Industria chimica nu a adus acolo doar locuri de munca, ci si materii chimice reziduale, care fac din Tarnaveni al treilea cel mai poluat loc din Romania. Cel mai nociv component chimic din haldele de steril care marginesc fosta platforma industriala este cromul 6. Expunerea indelungata prin inhalarea compusilor de crom duce la boli ale tractului respirator. Sunt afectati plamanii, dar si septul nazal si sunt provocate ulceratii ale pielii. Efectul cancerigen al cromului hexavalent a fost documentat prin numeroase studii. Dar nu la noi. Seful agentiei mediului Mures cunoaste foarte bine situatia de la Tarnaveni, dar cam atat.
 
Reprezentantii Directiei de Sanatate Publica din Mures recunosc ca au existat cazuri ingrijoratoare la Tarnaveni transformate in cifre seci. Raportarile din registrul bolilor profesionale se opresc, insa, la nivelul anilor `90. In schimb, in 2013, la Tarnaveni, bolnavii declarati cu probleme ale aparatului respirator sunt cu mult peste media judetului.
 
In anii `90, in Statele Unite, a fost un imens scandal datorat de infestarea unei comunitati din sudul Californiei cu crom 6. Erin Brockovich, o activista de mediu, a reusit sa schimbe legislatia peste ocean si a dat nastere unui personaj de Oscar interpretat de Julia Roberts, intr-un film inspirat din realitate, in anul 2000.
 
La Petrosani, la sute de kilometri de Tarnaveni, profesorul Eugen Traista si-a dedicat activitatea ultimilor ani neutralizarii deseurilor ramase in urma disparitiei colosilor industriali din Romania.
 

 
Absolvent de inginerie chimica la Timisoara, Eugen Traista si-a inceput activitatea in zona de bastina, in Valea Jiului. A realizat insa ca in toata Romania distrugerea intreprinderilor a lasat in urma o gramada de compusi chimici periculosi. De mai bine de un an cauta solutii pentru poluarea de la Tarnaveni.
 
Revolutia a gasit combinatul chimic de la tarnaveni si orasul in plina dezvoltare. Peste 6.500 de oameni lucrau pe platforma induistriala situata in apropierea raului Tarnava Mica. Ca in multe alte locuri din Romania, istoria a fost cruda. Imediat dupa 1990, combinatul a intrat pe lista unitatilor care trebuiau privatizate. Prima lovitura a fost spargerea combinatului in doua: Bicapa si CarbidFox. Problema era ca uzina si sectiile au fost gandite in perioada comunista integrat. S-a ajuns ca Bicapa sa furnizeze energie electrica si apa celeilalte firme, Carbidfox, asa ca daca una dintre ele calca stramb si cealalta o urma. Ceea ce s-a si intamplat.
 
Daca in anii `90 carbidul avea mare cautare si parea un produs cu viitor stralucit, in 2000 evolutia economiei a dus la faliment compania CarbidFox Tarnaveni. Bicapa a mai rezistat cativa ani. In 2003 s-a facut o privatizare prin care cei de la APAPS-ul, reprezentantii statului la acea data trasau clar viitorul la Tarnaveni. Cel care a semnat atunci contractul de cumparare era directorul unei firme de colectare a fierului vechi, Remat Medias. In timp ce relansarea economica la Tarnaveni era doar pe hartie, utilajele din fier ale combinatului au inceput sa dispara.
 
In 2004 s-a reziliat contractual de privatizare, dar Bicapa a intrat pe un drum fara intoarcere. Datoriile asa-zis istorice, care erau in proportie de 90 la suta tot la stat, lipsa unor fonduri pentru investitii, dar si interesele private au dus combinatul la faliment. In 2008 a fost numit un administrator judiciar, RVA Tg Mures.
 
Primarul orasului, fost arbitru de Divizia A, isi gaseste cu greu cuvintele in fata peisajului apocaliptic. N-a mai fost pe platforma de cateva luni si peisajul s-a schimbat dramatic.
 
Prefectul judetului, reprezentantul guvernului in teritoriu parca afla abia acum despre ceea ce se intampla la Tarnaveni. Lichidatorul a vandut tot la Bicapa. In 2012, ramasitele au fost cumparate de un grup de investitori privati, Wastes Ecotech SRL. In 2012 au platit pentru aproape 100 de hectare din complexul chimic Tarnaveni 3 milione 200 de mii de euro plus TVA. O suma colosala pentru niste ruine si-un teren sterp. Miza acestei companii este exact problema spinoasa a Tarnaveniului - batalul de steril.
 
Resturile depozitate de zeci de ani, contin substante nocive pentru sanatatea umana, dar care prelucrate ar putea deveni produse vandabile. Pe langa cromul care este cautat in diverse industrii, in halda de steril exista o cantitate mare de oxid de magneziu, produs care si-ar putea gasi utilitatea in industria de aparare de exemplu.
 
Problema cea mai mare este extractia si prelucrarea substantelor din halda. Dupa ce au incercat cu niste laboratoare din Franta, care propuneau o solutie cu mult acid sulfuric, cei care au cumparat Bicapa au ajuns la profesorul Eugen Traista din Petrosani. Produsele finite ar putea aduce in conturile investitorilor sume cu multe zerouri. Intr-o evaluare grosiera, profitul ar putea fi undeva la 70-80 de milione de euro.

Pe hartie, calculul oamenilor de afaceri pare extrem de profitabil. Substantele, care s-ar scoate din halda de steril, ar putea transforma bomba ecologica intr-o mina de aur. Nu exista precedent la nivel mondial, asa ca nimeni nu poat garanta ca lucrurile vor evolua asa cum isi doresc oamenii de afaceri. Deocamdata, pe platforma de la Tarnaveni muncesc de zor cautatorii de fier.

Un complex chimic altadata infloritor si-a gasit sfarsitul in sunet de baros odata cu prabusirea unui oras:Tarnaveni. Conjunctura istorica si economica nefasta dublata de intersele meschine au transformat o zona prospera intr-un loc sarac si mizer si numai o minune mai poate salva Tarnaveniul de la colaps.