Ipotezele luate in general in calcul pentru evaluarea angajamentelor in materie de pensii ar putea sa nu tinta cont in mod adecvat de evolutia longevitatii populatiei.

"Daca pana in 2050 cresterea duratei medii de viata va fi cu trei ani peste estimarile actuale, costurile legate de imbatranire, deja ridicate, vor creste cu 50%", se arata in raport.

La nivel mondial, aceasta crestere ar fi echivalenta cu zeci de miliarde de dolari, astfel ca riscul longevitatii pune in pericol viabilitatea finantelor publice in anii si deceniile urmatoare, complicand eforturile de reechilibrare pe termen lung a finantelor publice, avand in vedere dificultatile bugetare actuale.

FMI recomanda guvernelor ca pentru atenuarea efectului riscului longevitatii sa combine mai multe masuri, respectiv cresterea varstei de pensionare, obligatorie sau voluntara, majorarea contributiilor si reducerea pensiilor.

Autoritatile statelor trebuie totodata sa recunoasca expunerea la longevitatea populatiei si sa puna la punct metode pentru impartirea mai echilibrata a riscurilor intre guverne, sponsorii planurilor de pensii si persoanele fizice. De asemenea, guvernele trebuie sa sa promoveze dezvoltarea pietelor de capital pentru transferul riscului longevitatii de la fondurile de pensii, sa ofere informatii mai eficiente legate de cresterea sperantei de viata, precum si o mai buna educatie in domeniul finantarii pensiilor.

In raport se arata ca cea mai buna politica va fi corelarea varstei de pensionare cu evolutia reala a longevitatii, de preferat prin ajustarea automata sau periodica, cu ajutorul unei formule matematice prin care sa se evite dezbaterile publice recurente pe aceasta tema.

Cresterea varstei de pensionare poate fi realizata prin doua metode, fie prin marirea perioadei de contributie, fie prin reducerea perioadei de plata a pensiei, potrivit FMI.