Oficialii se vaită că nu sunt bani, dar importante sume destinate gării s-au întors de curând la buget necheltuite. Iar rezultatul se vede cu ochiul liber: cel mai tranzitat nod feroviar din România este un loc public unde pot avea loc incendii, electrocutări şi accidentări.

Gara de Nord, un colos în degradare, prin care trec anual 7,3 milioane de călători. Există pericol de accidentare, pericol de incendiu, de inundaţii, pereţi crăpaţi şi tencuieli care pot cădea în orice moment. O recunoaşte până şi Ministerul Transporturilor, într-un document oficial.

Vorbim de nereguli care pot pune vieţi în pericol și nimeni nu ia măsuri. Sindicatele acuză conducerea CFR pentru dezinteresul generalizat.

Maxim Rodrigo, președintele sindicatului FSTFR: ”Nu se atrag fondurile europene care sunt date pentru infrastructura feroviară, pentru clădirile feroviare. Nu faci într-un an, nu faci în doi, dar totuşi de la Revoluţie şi până în prezent au trecut 28 de ani.”

Ultimele lucrări de reabilitare au avut loc acum 20 ani, între ’97 şi ’99. De atunci nu s-ar mai fi reparat nimic în cea mai mare gară din România, susţin sindicatele.

Cu toate că oricând există riscul ca bucăţi mari din pereţii staţiei să cadă pe călători, conducerea CFR nu a afişat nicio atenţionare de pericol.

Nici documentul oficial al Ministerului Transporturilor nu ascunde dezastrul. Tâmplăriile din lemn, de la ferestre şi uşi, sunt degradate, putrede şi deformate, ceea ce duce la infiltraţii. Iar pericolul de incendii e permanent în timp ce apa se scurge prin tablourile electrice, după cum se arată şi în raport.

Aşadar nimic nu e de mirare în Gară şi totul e posibil câtă vreme cablurile atârnate şi instalaţiile improvizate atârnă peste tot.

Potrivit ordonanţei 21 din 2002, privind gospodărirea localităţilor, instituţiile publice sunt obligate să întreţină imobilele în care îşi desfăşoară activitatea. Să facă reparaţii, amenajări şi curăţenie. Şi nu, în ultimul rând, să atenţioneze trecătorii asupra eventualelor pericole.

Raportul Ministerului Transporturilor confirmă şi degradarea copertinelor. Din cauza învelitorilor ruginite şi găurite apa de ploaie curge de-a lungul peroanelor, direct pe călători.

Conducerea CFR susţine că nu stă cu mâinile în sân. Anul trecut ar fi renovat câteva holuri şi săli de aşteptare. Ar fi pus bănci noi şi ar fi dat în folosinţă un sistem electronic de informare a publicului. Ar mai fi îmbrăcat în lambriuri nişte chioşcuri, de la capetele peroanelor.

Oamenii au însă aşteptări mai mari. Nu se pot mulţumi cu atât, mai ales că, în ultimii 12 ani, au fost 4 scumpiri pe calea ferată, care nu se regăsesc în condiţii mai bune de călătorie.

Nu-şi dau intereul cu trenurile dar cu asta, ca măcar asta e pe picioarele ei, dar eu vin cu trenul şi deja trebuia să vină de 20 de minute. Astea sunt condiţiile, din ce în ce mergem mai spre rău nu spre mai bine.”

”E lipsa de responsabilitate şi în cazul unor accidente nefavorabile ar trebui să fie răspunzători.”

Oficialii CFR au transmis pentru Inspectorul PRO că vor face reparaţii, dacă bugetul le va permite. Numai pentru faţada clădirii, pretind ei, ar fi nevoie de aproape 6,5 milioane de euro.

Nu de lipsa de bani e vorba, acuză sindicatele, ci de lipsa de interes. Anul trecut, Guvernul ar fi retras o parte din banii de investiţii ai Companiei Naţionale de Transport Feroviar, pe motiv că nu i-a folosit.

Maxim Rodrigo, președintele sindicatului FSTFR: ”La rectificarea bugetară din 2018 s-au luat iar 1,16 miliarde de la investiţii. Pentru că nu au fost folosiţi.”

Altfel, tot traseul reţelelor de utilităţi din Gara de Nord este vechi de 50 de ani, deşi perioada maximă de funcţionare ar fi trebuit să fie de maximum 30 de ani.

Am încercat să obţinem un interviu cu directorul CFR, Ion Gavrilă, ca să aflăm de ce a lăsat gara în paragină. În zadar. Timp de 2 luni, a evitat întâlnirea cu echipa noastră deşi am făcut solicitări repetate.

În timp ce autorităţile ne demonstrează că nu sunt capabile să întreţină Gara de Nord, o echipă de arhitecţi a venit cu o idee. A prezentat statului un proiect de regenerare urbană care prevede refacerea întregii zone, propunând ca model Union Station din Washinghton, Statele Unite.

„Zona Gării de Nord în care avem un centru administrativ, cu clădiri de birouri, centru cultural, centru de afaceri. În partea de jos este un cartier de locuinţe şi gara se mută după podul Grant. Aici ar fi nouă clădire a gării care are asociat un mall şi în partea de sus un alt cartier.”

Iniţiativa profesorului Mircea Enache, un architect român stabilit în Washinghton acum 20 de ani, nu a trecut de guvern.

Alexandra Colțoș, urbanist, Centrul de excelență în urbanism: ”Am fost la Ministerul Transporturilor de câteva ori. Le-a plăcut dar nu s-a mers mai departe. Probabil nu era pe lista de priorităţi.”

Investiţia s-ar ridica la 2,5 miliarde de euro şi ar putea fi realizată prin parteneriate public - private. Noua gară şi-ar amortiza cheltuielile în maximum 20 de ani, susţin iniţiatorii proiectului, şi ar schimba mult fața celei mai mari porţi de intrare în ţară, pe calea feroviară. Nivelul de trăi din zonă ar creşte, s-ar crea locuri de muncă şi, de ce nu, am avea şi noi o gară demnă de cei aproape 150 de ani de existenţă.