Ce prevede Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona

Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona, pe ale carui prevederi Londra si Bruxellesul este necesar sa le aplice in vederea ajungerii la un acord, contine doar cinci paragrafe:

1. Orice stat membru al Uniunii Europene poate decide sa se retraga din Uniune in conformitate cu propiriile reglementari constitutionale.

2. Un stat membru care decide sa se retraga isi notifica intentia Consiliului European. Avand in vedere orientarile furnizate de Consiliul European, Uniunea negociaza si incheie un acord cu acest stat, care stabileste modalitatile retragerii sale, tinand cont de cadrul relatiilor sale viitoare cu Uniunea. Acest acord se ngociaza in conformitate cu Articolul 218 (3) al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene. Acesta se incheie in numele Uniunii de catre Consiliu, statuand cu majoritate calificata, dupa obtinerea aprobarii Parlamentului European.

3. Tratatele inceteaza sa se aplice statului in cauza de la data intrarii in vigoare a acordului de retragere sau, in caz contrar, dupa doi ani de la notificarea prevazuta la paragraful 2, mai putin in cazul in care Consiliul European, in acord cu statul membru in cauza, decid in unanimitate sa prelungeasca aceasta perioada.

4. In sensul paragrafelor 2 si 3, membrul Consiliului European sau al Consiliului care reprezinta statul membru care se retrage nu participa la dezbaterile Consiliului European sau Consilului si nici la deciziile care il privesc.
Majoritatea calificata se defineste in conformitate cu Articolul 238(3)(b) al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.

5. Daca un stat care s-a retras din Uniune cere sa adere din nou, cererea sa este supusa procedurii prevazute de Articolul 49.

The Economist: Londra va avea mai mult de suferit

The Economist comenteaza ca invocarea Articolului 50 nici macar nu garanteaza ca va exista un acord intre Londra si restul UE, ci doar initiaza negocierile.

Chiar si acest aspect reprezinta o sursa de tensiuni intre Regatul Unit si blocul comunitar. Articolul 50 prevede numai discutii pentru stabilirea termenilor divortului, inclusiv nota de plata, activele si datoriile istorice, reglementarea pozitiei cetatenilor UE din Marea Britanie si a britanicilor din UE, precum si viitorul agentiilor europene aflate in prezent de cealalta parte a Canalului Manecii.

Este adevarat ca si restul UE va avea de suferit in cazul unui Brexit haotic, dar Londra va suferi mai mult. Pentru a obtine un acord reciproc avantajos, May va trebui sa isi imblanzeasca cererile si sa cedeze mai mult decat restul liderilor UE.

Acest acord de divort va trebui aprobat de „majoritatea calificata” a statelor membre, excluzand Marea Britanie, si de Parlamentul European.

Pe langa acest acord, va fi nevoie de o negociere separata in legatura cu viitorul relatiilor comerciale viitoare dintre Marea Britanie si UE, ce ar putea dura mai mult decit cea de divort. Acordul comercial necesita aprobarea in unanimitate a statelor membre UE si ratificarea in Parlamentele nationale, unele Parlamente regionale si Parlamentul European.

“Divortul” trebuie aprobat de toate statele membre si de PE

Consiliul European, format din sefii de stat si de Guvern din UE si prezidat de Donald Tusk, urmeaza sa fixeze termenii negocierii care va fi condusa de Comisia Europeana, la Bruxelles. Presedintele C.E., Jean-Claude Juncker, i-a cerut lui Michel Barnier, fost ministru de Externe, sa conduca echipa de negociere. Parlamentul European l-a numit pe Guy Verhofstadt, fost premier belgian, ca negociator pentru Brexit.

Cele doua parti au pozitii diferite privind momentul si impartirea negocierilor. May vrea ca atat divortul, cat si noua relatie comerciala sa fie negociate in paralel si crede ca ambele pot fi finalizate in termen de doi ani.

Pe de alta, Barnier spune ca mai intai trebuie sa aiba loc divortul si vorbeste deja de o factura de 60 de miliarde de euro pentru Brexit, ce reprezinta de fapt datoriile istorice ale Marii Britanii. Potrivit negociatorului CE, negocierile pentru o relatie comerciala pe termen lung pot avea loc dupa aceea.

Daca Marea Britanie iese din UE fara niciun acord, va trebui in continuare sa acopere angajamentele financiare asumate in bugetul UE, iar comertul se va desfasura conform termenilor Organizatiei Mondiale a Comertului, ceea ce va implica taxe vamale pentru produse precum masini, piese auto, produse farmaceutice, produse agricole, dar si restrictii privind serviciile financiare.

Imigratie

Premierul britanic Theresa May a interpretat votul pentru Brexit de la referendumul de anul trecut ca un apel pentru limitarea imigratiei. Marea Britanie este a doua cea mai populara destinatie dupa Germania pentru imigranti, iar May a semnalat ca va impune unele restrictii.

Cu 2,2 milioane de europeni care lucreaza in Marea Britanie, bancherii, companiile de telecomunicatii si fermierii avertizeza guvernul sa nu restranga prea mult o sursa de forma de angajati calificati.

Potrivit datelor Biroului National pentru Statistica, in Marea Britanie lucrau in 2015 un numar de 916.000 de polonezi, 332.000 de irlandezi, 233.000 de romani, 219.000 de portughezi, 192.000 de italieni si 165.000 de francezi.

Intre sectoarele in care lucreaza cei mai multi imigranti europeni se afla in ordine industria prelucratoare, comertul angro si de retail, sanatatea si serviciile sociale, industria serviciilor de cazare si alimentare, constructii, educatie, stiinta si tehnica si transporturi si logistica, arata datele aferente anului 2016.

Comert

Daca Marea Britanie va iesi din UE fara un acord comercial sau unul de tranzitie, exportatorii vor fi expusi la tarifele Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), dupa ani de zile de liber schimb in spatiul comunitar.

Bloomberg prezinta cele mai mari exporturi britanice, conform anului 2016, si taxele vamale pentru fiecare dintre acestea

Astfel, Marea Britanie a exportat anul trecut utilaje in valoare de 50,7 miliarde de lire sterline, pentru care tarifele OMC sunt de 2%. Livrarile de vehicule au totalizat 30,4 miliarde de lire (tarife de 8%), cele de avioane 15,5 miliarde de lire (tarife de 3%), iar cele de bauturi 6,9 miliarde de lire (tarife de 4%). In cazul fierului si otelului, exporturile s-au ridicat anul trecut la 3,7 miliarde de lire (tarife de 2%), in timp de cerealele au adus 2,3 miliarde de lire (tarife de 41%), iar colorantii 2,1miliarde de lire (tarife de 8%), arata datele statistice.

Contributiile la bugetul UE

Plecarea Marii Britanii ar lasa un gol in bugetul UE, daca britanicii nu vor accepta sa plateasca in schimbul unor beneficii. Marea Britanie este al doilea mare contributor la bugetul UE, iar golul pe care il lasa in urma va trebui sa fie acoperit prin reduceri de cheltuieli si cresterea contributiilor altor tari.

Bugetele UE sunt concepute pe perioade lungi de timp, ceea ce inseamna ca tarile membre nu trebuie sa isi acopere angajamentele imediat. Asta face probabil ca Marea Britanie sa fie solicitata de plateasca pentru angajamente anterioare.

In 2015, un numar de 12 state au contribuit mai mult la bugetul UE decat au primit, pe primele trei locuri fiind Germania, cu 14,3 miliarde de euro, Marea Britanie, cu 11,5 miliarde de euro, si Franta, cu 5,5 miliarde de euro.

Celelalte state contributoare nete sunt, in ordine, Olanda, Italia, Suedia, Belgia, Austria, Danemarca, Finlanda, Luxemburg si Cipru.

Un semnal timpuriu va fi daca Marea Britanie va fi dispusa sa plateasca factura pentru divortul de UE, evaluata la circa 50 de miliarde de lire sterline, estimarile variind intre 24,5 miliarde de euro si 72,8 miliarde de euro.

Oficialii UE afirma ca britanicii trebuie sa isi plateasca mai intai datoriile, inainte de a discuta un acord comercial, dar premierul May contesta atat sumele vehiculate cat si legalitatea lor.

O problema pentru May este ca britanicii vor limitarea imigratiei, dar pastrarea avantajelor apartenentei la UE, cum este libertatea comertului.

Potrivit unui sondaj efectuat in 2016, britanicii sustin libertatea comertului in proportie de 88%, tarife favorabile de roaming in proportie de 71% si drepturile de pasaport pentru companiile financiare intr-o masura de 65%. Pe de alta parte, 68% dintre respondenti vor tratarea imigrantilor din UE la fel ca pe cei din afara acesteia, in timp ce 69% vor controale la granite.